Să vorbim despre … sănătatea mintală și îngrijirea psihosocială în timpul și după cancerul din copilărie, adolescență și la adulții tineri

„Sănătatea mintală este mai mult decât absența tulburărilor mintale”

WHO, 2022

10 puncte-cheie pentru a avea grijă de sănătatea ta mintală în timpul și după cancer

Cancerul la tineri poate lăsa un impact de durată. Deși accentul este pus adesea pe sănătatea fizică, este important să acordăm prioritate și sănătății mintale în timpul și după cancer.

1. Recunoaște-ți emoțiile. Este normal să simți o gamă de emoții, inclusiv anxietate, tristețe și frică. Recunoaște aceste emoții și caută sprijin atunci când este nevoie.
2. Găsește o rețea de sprijin. O rețea de sprijin poate oferi susținere emoțională și practică. Aceasta poate include familia, prietenii și grupurile de sprijin.
3. Acordă prioritate îngrijirii de sine. Grija pentru sănătatea ta fizică prin exerciții fizice, alimentație sănătoasă și somn poate îmbunătăți rezultatele privind sănătatea mintală.
4. Caută ajutor profesionist. Specialiștii în sănătate mintală, precum psihologii și consilierii, pot oferi sprijin specializat pentru tineri și familiile acestora.
5. Informează-te. Informarea despre sănătatea mintală în timpul și după cancer poate reduce stigmatizarea și crește accesul la resurse.
6. Păstrează legătura. Activitățile sociale și hobby-urile pot îmbunătăți sprijinul social și pot reduce sentimentele de izolare.
7. Exerciții de relaxare. Practicile de mindfulness, precum meditația și exercițiile de respirație, pot reduce stresul și pot îmbunătăți bunăstarea emoțională.
8. Implică profesioniștii din domeniul sănătății. Ia legătura cu un profesionist din domeniul sănătății în legătură cu sănătatea ta mintală și cu orice îngrijorări pe care le-ai putea avea.
9. Susține-ți propriile nevoi. Nu te teme să vorbești deschis și să îți susții nevoile privind sănătatea mintală. Este în regulă dacă ai nevoie de cineva care să te sprijine în acest demers.
10. Ia lucrurile zi cu zi. A trăi cu și după cancer este o călătorie și este important să iei lucrurile zi cu zi. Amintește-ți că nu trebuie întotdeauna să gândești pozitiv. Disperarea și speranța pot alterna, iar acest lucru este în regulă! Vezi cardul de buzunar „Echilibrul dintre frică și speranță”.

Discuții cu tinerii despre subiecte serioase

Recomandări pentru orice persoană implicată într-o conversație

Comunicarea despre subiecte dificile nu este ceva ce poate fi evitat, dar abordarea și atitudinea pot face diferența.

1. Fii la același nivel. Fizic și simbolic.
2. Apreciază. Arată disponibilitatea de a intra în lumea persoanei tinere, încearcă să accepți realitatea așa cum o vede ea și să îi auzi temerile și pierderile așa cum le simte. Apreciază punctele ei de vedere – nu o judeca și nu o subestima.
3. Implică. Oferă-le tinerilor o voce: vorbește CU ei, nu DESPRE ei! Încurajează participarea activă, adecvată vârstei.
4. Ascultă. Ascultă cu atenție: CE se spune și CUM? Mai ales în momente neobișnuite și în locuri neașteptate.
5. Adaptează limbajul. Folosește un limbaj blând și atent, orientat spre ETAPA DE DEZVOLTARE a persoanei tinere. Ia în considerare atât comunicarea verbală, cât și cea nonverbală (de ex. expresia feței, gesturile, postura corpului).
6. Respectă emoțiile. Ia emoțiile în serios. Numește emoțiile, respectă-le, nu le minimiza.
7. Manifestă sinceritate. Tinerii se așteaptă la răspunsuri oneste la întrebări oneste pentru a construi încredere.
8. Manifestă deschidere. Arată că toate întrebările sunt bune și binevenite. Fii deschis(ă) să discuți subiecte dificile în loc să le transformi în tabu. Fii atent(ă) la micile semnale.
9. Ghidează-te după întrebări. Lasă-te ghidat(ă) de întrebările tinerilor. În mod natural, ei caută cantitatea de informații care este potrivită pentru ei pentru a se simți în siguranță. Nu îi supraîncărca și nu îi subsolicita. De ex. Ce știi deja? Ce și cât de mult vrei să știi? Ce anume te îngrijorează?
10. Oferă spațiu și timp. Oferă un mediu protejat, adecvat vârstei. Ține cont de capacitatea de concentrare și oferă timp pentru procesare. Planifică mai multe conversații succesive.
11. Folosește instrumente. Pune la dispoziție cărți, desene, aplicații, modele vizuale etc. pentru a încuraja înțelegerea și procesarea, astfel încât să susții luarea deciziilor informate și comune.
12. Planifică și acționează. Discutați pașii concreți următori și planificați împreună pentru a asigura autoeficacitatea și adaptarea sănătoasă. Oferă încredere și siguranță.
13. Implică familia și rețeaua socială. Comunicarea deschisă s-a dovedit a fi un factor de protecție pentru toate persoanele implicate. O persoană de încredere poate fi o sursă valoroasă de sprijin în timpul conversațiilor dificile.

Este în regulă să te simți copleșit(ă) și să cauți ajutor atunci când comunici.

Ce să faci și ce să eviți în comunicare

Recomandări pentru orice persoană implicată într-o conversație

Înainte de a intra într-o conversație cu persoane care trăiesc cu cancer sau după cancer, întreabă-te …

• Cum mă simt astăzi? Pot să ofer sprijin?
• Care este rolul meu în viața acestei persoane?
• Ce implică asta pentru conversație?
• Ce așteaptă această persoană de la mine?
• Dacă aș fi eu, ce mi-aș dori de la această conversație?
• Ce știu (sau cred că știu) despre acest diagnostic?
• Ce fel de întrebare pot pune? Am nevoie să pun această întrebare?

Idei-cheie de reținut

• Este în regulă să nu știi ce să spui (și să exprimi deschis acest lucru)
• Este în regulă să pui o întrebare dificilă, dar oferă persoanei spațiul de a o lăsa fără răspuns
• Acceptă experiența persoanei, nu ceea ce crezi tu că este aceasta
• Fii curios
• Ai răbdare
• Încearcă să te simți confortabil cu tăcerea, comunicarea nonverbală poate fi, de asemenea, eficientă și reconfortantă

Sfaturi pentru a îmbunătăți comunicarea

Comunicarea deficitară poate afecta luarea deciziilor, aderența la tratament, relațiile sociale și sănătatea mintală.

Ce să spui – Recomandări

• Adaptează comunicarea. Ia în considerare vârsta individuală, dezvoltarea cognitivă, aspectele sociale și recunoaște nevoile și abilitățile unice
• Recunoaște emoțiile. Arată empatie, dar evită empatia excesivă
• Sprijină luarea deciziilor. Oferă toate informațiile necesare pentru a lua o decizie informată
• Fii onest(ă) și transparent(ă). Prezintă informațiile într-un mod constructiv, care inspiră speranță

Ce să NU spui – De evitat

• Învinovățire. „Ce ai făcut ca să faci cancer?”
• Comparații. „Am cunoscut pe cineva cu cancer și a murit.”
• Impuneri. „Ar trebui să fii recunoscător! Cel puțin ești în viață!”
• Etichete. „Luptător” „Erou” (Nu există o soluție universal valabilă)
• Pozitivitate toxică. „Nu te mai îngrijora, peste câteva luni vei arăta complet normal.”
• Depersonalizare sau minimizare. „Cel puțin nu ai cel mai agresiv tip de cancer.”

Dimensiunea socială

Cancerul din copilărie, adolescență și la adulții tineri poate duce la provocări sociale.

Asistența socială completează îngrijirea medicală, psihologică și de nursing, cu scopul de a oferi consiliere și sprijin pentru provocările sociale.

• Factori socioeconomici
  • Educație
  • Ocupare
  • Condiții materiale de trai (de ex. venit, disponibilitatea hranei și a îmbrăcămintei)
  • Condiții de locuit (de ex. starea și calitatea locuinței)
  • Statut juridic
• Factori socioculturali
  • Limba
  • Țara de origine
  • Etnia
• Relații sociale
  • Relații interpersonale
  • Rețele sociale
  • Sprijin social
• Factori socioecologici
  • Factori de mediu (de ex. urban vs. rural, condiții climatice, calitatea aerului)
  • Mobilitate (de ex. disponibilitatea transportului, accesibilitatea locurilor de muncă, școlilor, unităților medicale)

Ce este necesar?

• Concepte de tratament bio-psiho-sociale
• Screening/evaluare socială, consiliere și intervenții pentru toate persoanele tinere și aparținătorii lor în timpul tratamentului și în monitorizarea ulterioară
• Dreptul de a fi uitat = încetarea discriminării supraviețuitorilor cancerului la accesarea serviciilor financiare esențiale.
  • Opriți tratamentul inechitabil al supraviețuitorilor care solicită servicii financiare din cauza istoricului lor medical.
  • Acordați drepturi legale supraviețuitorilor pe termen lung pentru a nu-și divulga istoricul de cancer către entitățile financiare.
  • Garantați accesul la asigurări și împiedicați creșterea primelor de asigurare sau a costurilor creditelor bancare.

Conceptele de tratament bio-psiho-social reprezintă o abordare multidimensională a sănătății și bolii. Nu doar aspectele somatice, ci și cele psiho-sociale trebuie incluse în abordarea sănătății și bolii. Tratamentul la toate cele trei niveluri:

• bio – de ex. boala oncologică și tratamentul
• psycho – de ex. frica, suferința cronică, bunăstarea emoțională
• social – de ex. izolarea, povara socioeconomică

Sprijin pentru educație

Tinerii care trăiesc cu și după cancer se pot confrunta cu restricții în educație din cauza bolii, tratamentului sau efectelor tardive.

Normalitate ori de câte ori este posibil — sprijin ori de câte ori este necesar. Obiectivul nostru: o educație potrivită abilităților, personalității și planurilor de viitor.

De ce este nevoie?

• Monitorizare și sprijin pe tot parcursul educației … pentru tinerii care trăiesc cu și după cancer, îngrijitorii lor, profesori și colegi
• Acces facil la informații relevante despre toate opțiunile de sprijin juridic și practic
• Profesioniști dedicați în îngrijirea de urmărire, cu cunoștințele, competențele și timpul necesare pentru a coordona comunicarea între tânăr/familie, școală și echipa medicală

6 pași pentru îmbunătățirea sprijinului educațional

Gestionează limitările — valorifică punctele forte. Fără favorizare, ci prin reducerea dezavantajelor.

1. Obține o imagine clară a PUNCTELOR FORTE și a DIFICULTĂȚILOR personale, de exemplu prin evaluare neuropsihologică
2. Ia în considerare COMPENSAREA DEZAVANTAJELOR: acestea sunt deosebit de importante dacă limitarea într-un domeniu (de exemplu, memoria) ar duce la dezavantaje în alte domenii (de exemplu, matematica).
3. Sprijin CENTRAT PE PERSOANĂ: utilizează opțiunile legale și/sau compensarea dezavantajelor – adaptate nevoilor individuale.
4. Fii TRANSPARENT: planifică și discută opțiunile de sprijin ÎMPREUNĂ. Comunică și colaborează cu toate părțile implicate (tânăr, îngrijitori, frați/surori, colegi și profesori).
5. Oferă SPRIJIN EMOȚIONAL: permite exprimarea sentimentelor de anxietate, incertitudine și teamă de a fi diferit și folosește sprijinul disponibil.
6. Concentrează-te nu doar pe performanță, ci și pe SENTIMENTUL DE APARTENENȚĂ și pe situația socială; previno bullyingul.

Compensarea dezavantajelor = compensarea dezavantajelor legate de boală pentru a asigura șanse egale:

• Săli separate, liniștite pentru examene
• Spațiu pentru pauze
• Utilizarea materialelor de învățare care sprijină memoria (de exemplu, culegere de formule matematice)
• Timp suplimentar pentru examene
• Reducerea numărului de sarcini sau a temelor
• Materiale de învățare multimodale, materiale pentru planificare și structură

Să facem din sprijinul pentru carieră o prioritate

Tinerii care trăiesc cu și după cancer se pot confrunta cu restricții în carieră din cauza bolii, tratamentului sau efectelor tardive.

Foarte adesea, ei sunt subestimați sau supraestimați din cauza lipsei de cunoștințe a celorlalți și pot ajunge astfel în situații de muncă nepotrivite.

De ce este nevoie?

• Monitorizare continuă și sprijin pe termen lung în îngrijirea de urmărire … pentru tinerii care trăiesc cu și după cancer, îngrijitorii lor și angajatori
• Acces facil la informații relevante despre toate opțiunile de sprijin juridic și practic
• Profesioniști dedicați în îngrijirea de urmărire, cu cunoștințele, competențele și timpul necesare pentru a coordona comunicarea … între tânăr/familie, locul de muncă, echipa medicală și furnizorii de sprijin pentru carieră
• Programe de sprijin între egali

Puncte-cheie privind sprijinul profesional

Normalitate ori de câte ori este posibil — sprijin ori de câte ori este necesar. Gestionează limitările — valorifică punctele forte. Obiectiv: o situație profesională potrivită abilităților, personalității, pasiunii și planurilor de viitor.

1. Obține o imagine clară a PUNCTELOR FORTE și a DIFICULTĂȚILOR legate de muncă, de exemplu prin neuropsihologie sau medicina muncii
2. Analizează CONDIȚIILE DE MUNCĂ pentru a identifica unde pot fi făcute adaptări.
3. Sprijin CENTRAT PE PERSOANĂ: măsuri și adaptări ajustate nevoilor individuale. Ia în considerare contextul bio-psiho-social și PLANIFICĂ DIN TIMP.
   • Ajustarea programului de lucru
   • Condițiile-cadru sau tipul activității
   • Asigurarea și utilizarea instrumentelor și ajutoarelor adecvate
   • Spațiu pentru odihnă și altele …
4. Clarifică ASPECTELE LEGALE: dreptul muncii și dreptul social.
5. Fii TRANSPARENT: planifică și discută opțiunile de sprijin ÎMPREUNĂ: Comunică cu toate părțile implicate (tânăr, îngrijitori, angajatori, colegi, furnizori de sprijin pentru carieră)
6. SPRIJIN EMOȚIONAL ȘI SOCIAL: concentrează-te nu doar pe performanță. Permite sentimente precum incertitudinea, teama de a fi diferit și suferința legată de planurile inițiale. Ia în considerare situația socială. Previno bullyingul.

Echilibrul delicat între frică și speranță

Sentimentele negative fac parte din natura umană, pentru a procesa în mod adecvat experiențele (traumatice).

• Frica este o reacție naturală și importantă. Este o forță care ne determină să facem față amenințărilor reale.
• Atunci când apare într-un grad moderat, frica …
  • are o funcție protectoare printr-un efect de îmbunătățire a performanței.
  • ne ascute simțurile și ne activează mecanismele de supraviețuire.
  • poate conduce la maturizare personală.

Speranța este un sentiment multidimensional și foarte individual, care este supus unei adaptări continue.

• Speranța este o orientare interioară plină de încredere că ceva dezirabil se va întâmpla în viitor, fără a avea certitudinea acestui lucru.
• Poate fi însoțită de frică și îngrijorare.

Este normal ca frica și speranța, îngrijorarea și încrederea să alterneze într-un timp foarte scurt sau să fie prezente în același timp. Capacitatea de a susține această dualitate („conștientizare dublă”) este considerată a reprezenta o adaptare psihologică optimă la boală sau la crize.

„Speranța cu siguranță nu este același lucru cu optimismul. Nu este convingerea că ceva va ieși bine, ci certitudinea că ceva are sens, indiferent de cum va ieși.”

Václav Havel

Despre sentimentele „bune” și „rele”

Nu există sentimente rele. Fiecare emoție are justificarea și funcția sa și ar trebui să i se permită să fie simțită și exprimată.

Sentimentele care, subiectiv, par potrivite și coerente conduc la o stare de bine mai mare, indiferent dacă sunt considerate „bune” sau nu.

De ce este nevoie?

• Monitorizare continuă a sănătății mintale în timpul tratamentului și în îngrijirea de urmărire pe tot parcursul vieții … pentru persoanele care trăiesc cu și după cancer și pentru familiile/prietenii lor
• Acces facil la tratament psihosocial și la alte opțiuni de sprijin
• Profesioniști dedicați, cu cunoștințele, competențele și timpul necesare
• Programe de sprijin între egali

Atitudine pozitivă vs. „pozitivitate toxică”

Atitudinea pozitivă și optimismul sunt asociate, în general, cu o stare de bine mai ridicată … DAR … atunci când sunt folosite pentru a suprima emoțiile negative, pot face mai mult rău decât bine.

Forța lui „trebuie să fii recunoscător” poate duce la presiune și sentimente de vinovăție. Experiențele traumatice ar trebui să aibă un loc și să fie abordate.

Linia fină dintre procesarea adecvată, sănătoasă și tulburările emoționale

Deși doliul este un răspuns natural și face parte din viață, depresia necesită sprijin specializat. Diferența dintre doliu și depresie poate fi nuanțată – și există caracteristici care se aplică ambelor stări:

Doliu

• Suferința este legată de pierdere sau de separare
• Tendință la plâns
• Dor după persoana/funcția/lucrul pierdut(ă)
• Gol interior
• Apare adesea în valuri

Ambele

• Tristețe
• Pierderea interesului pentru activități și viața socială
• Oboseală
• Apetit (crescut sau scăzut)
• Somn (crescut sau scăzut)

Depresie

• Suferința este legată de o dispoziție generală scăzută
• Gânduri de autovătămare/suicid
• Adesea, dispoziție scăzută constantă, persistentă
• Lipsă de motivație și energie

Doliu → Tulburare de doliu prelungit → Depresie

Deși nu toată lumea va dezvolta simptome depresive, este esențial să fie avută în vedere această posibilitate. Ține cont de faptul că depresia poate avea diverși factori subiacenți.

Caută ajutor profesional

Caută ajutor profesional dacă următoarele persistă timp de cel puțin 2 săptămâni:

• Simți că ai rămas blocat în procesul de gestionare a istoricului tău legat de cancer.
• Observi o diferență mare între modul în care gândești despre viața ta și modul în care te simți în legătură cu ea.
• Simți presiunea de a părea fericit și recunoscător, dar în interior te simți trist și gol.
• „Nu m-ar deranja să nu mă trezesc mâine” este un gând care îți vine în minte în mod regulat.
• Te confrunți cu probleme de somn pentru o perioadă lungă de timp.
• Te simți extrem de obosit fără un motiv fizic clar.
• Simți că ai construit un baraj împotriva durerii și că, odată ce începi să plângi, nu îți vei mai putea opri lacrimile.

Este în regulă să ceri ajutor!

Posibilități de sprijin

Auto-ajutor:

• Storytelling
• Conversații
• Grupuri de sprijin
• Programe de mentorat
• Activitate fizică/sport
• Arte expresive
• Biblioterapie

Terapie profesională:

• Psihoeducație
• Terapie centrată pe client
• Terapie cognitiv-comportamentală
• Terapie sistemică de familie
• Terapie psihologică clinică
• Terapie neuropsihologică
• Terapie de grup
• EMDR (Desensibilizare și reprocesare prin mișcări oculare)
• ACT (Terapia acceptării și angajamentului)
• Altele (de exemplu, terapii expresive, art-terapie, terapie psihomotorie, terapie medicamentoasă etc.)

De ce este nevoie?

• Monitorizarea sănătății mintale în timpul tratamentului și în îngrijirea de urmărire pe tot parcursul vieții
• Acces facil la tratament psiho-social

Dreptul meu de a trăi doliul

Pacienții, supraviețuitorii, aparținătorii, profesioniștii – toată lumea are voie să trăiască doliul.

Doliu = răspuns natural la pierdere, implicând de obicei sentimente de tristețe, dor, furie, vinovăție, confuzie și amorțeală emoțională. Este un proces complex și individualizat, care variază foarte mult de la o persoană la alta. Doliul este necesar pentru a procesa pierderea pe care o trăiți.

În ciuda libertății de a trăi doliul în felul propriu, lipsa acceptării și înțelegerii la nivel social a diverselor procese de doliu poate duce la stigmatizare și izolare pentru cei care jelesc.

• Am voie să plâng, dar nu trebuie
• Am voie să fiu furios/furioasă și să îmi exprim sentimentele
• Am voie să îmi fie frică
• Am voie să râd și să fiu din nou fericit(ă)
• Pot avea multe sentimente diferite în același timp
• Am voie să uit pentru o vreme
• Am voie să trăiesc doliul atât de mult cât vreau
• Nu ar trebui să mă simt vinovat(ă)
• Am voie să vorbesc despre boală, dacă vreau
• Am voie să vorbesc despre doliul meu, pierderile și temerile mele
• Am voie să vorbesc despre moarte și despre procesul muririi
• Pot pune toate întrebările pe care le doresc
• Am voie să am puțină liniște și pace
• Am voie să fac lucruri care îmi aduc alinare și îmi fac bine
• Am voie să fiu vulnerabil(ă)
• Am voie să îmi iau tot timpul de care am nevoie

„Durerea care nu iese la iveală, mocnește. Te poate îmbolnăvi. Doar atunci când o exprimăm, devine suportabilă.”

Dirk de Wachter, Psihiatru

Cum să utilizați cardurile de buzunar

1. Păstrați cardurile de buzunar ușor accesibile – fie pe birou, într-un suport de expunere sau în zonele de așteptare din instituția dumneavoastră.
2. Folosiți-le ca ghid de referință atunci când discutați despre sănătatea mintală și îngrijirea psihosocială cu pacienți, supraviețuitori, familii, aparținători, colegi sau profesori.
3. Distribuiți cardurile și informațiile și altor persoane pentru a crește gradul de conștientizare și a începe conversații despre importanța sprijinului pentru sănătatea mintală în timpul și dincolo de experiența cancerului în copilărie, adolescență și la adulții tineri.
4. Vizitați site-ul indicat pe carduri pentru a accesa mai multe resurse și informații detaliate despre sănătatea mintală și îngrijirea psihosocială. Alăturați-vă platformei noastre pentru a intra în legătură cu alte persoane.
5. Folosiți spațiul liber de pe cardul respectiv pentru a nota orice observații sau date de contact importante legate de serviciile de sănătate mintală sau de rețelele de sprijin.

Despre această publicație

Toate cardurile de buzunar au fost dezvoltate în cadrul proiectului EU-CAYAS-NET și revizuite în colaborare cu reprezentanți ai pacienților și profesioniști din domeniul sănătății. Responsabilitatea principală a fost împărțită între Childhood Cancer International – Europe și Medical University of Vienna. Conținutul nu pretinde a fi exhaustiv. Ultima revizuire: iunie 2025. Cardurile de buzunar sunt disponibile în mai multe limbi.

Autori

• 10 puncte-cheie despre sănătatea mintală: Liesa J. Weiler-Wichtl, psiholog clinician, Austria
• Cum să vorbim despre subiecte serioase: Ulrike Leiss, psiholog clinician, Austria. Surse: Damm, L. et al., 2015; Stein, A. et al., 2019; Stivers, T., 2012; Skeen, J.E., & Webster, M.L., 2014
• Ce este recomandat și ce nu în comunicare: Oriana Sousa, psiholog & reprezentantă a pacienților, Portugalia
• Dimensiunea socială: Kerstin Krottendorfer, asistent social clinician, Austria; Tiago Pinto da Costa, reprezentant al pacienților, Portugalia
• Sprijin educațional: Anna Zettl, reprezentantă a pacienților, Austria; Anika Rupprecht, psiholog, Austria; Ulrike Leiss, psiholog clinician, Austria
• Sprijin pentru carieră: Anna Zettl, reprezentantă a pacienților, Austria; Anika Rupprecht, psiholog, Austria; Ulrike Leiss, psiholog clinician, Austria
• Frica și speranța: Hannah Gsell, reprezentantă a pacienților, Austria; Ulrike Leiss, psiholog clinician, Austria
• Doliu și depresie: Alied van der Aa, psiholog, Țările de Jos
• Dreptul meu de a trăi doliul: Conținut adaptat după Ayse Bosse (2015)

Mulțumiri sincere următoarelor persoane pentru revizuirea atentă a cardurilor de buzunar și pentru participarea la procesul de consens: Alied van der Aa, Inga Bosch, Ania Buchacz, Tiago Pinto da Costa, Lisa Goerens, Hannah Gsell, Kerstin Krottendorfer, Ulrike Leiss, Patricia McColgan, Aoife Moggan, Marta Perez, Carina Schneider, Oriana Sousa, Zuzanna Tomasikova, Jikke Wams, Anna Zettl

Finanțare și declinare a responsabilității

Cofinanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și opiniile exprimate aparțin însă exclusiv autorului/autorilor și nu reflectă neapărat punctele de vedere și opiniile Uniunii Europene sau ale Agenției Executive Europene pentru Sănătate și Digitalizare (HaDEA). Nici Uniunea Europeană, nici autoritatea care acordă finanțarea nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.