Modificările greutății în timpul și după tratamentul cancerului: ce este normal și ce ajută

Idei principale

• Creșterea în greutate după tratamentul cancerului este extrem de frecventă. Studiile mai vechi estimau că afectează între 50 și 96% dintre femeile care fac chimioterapie pentru cancer mamar, iar datele mai recente indică în continuare un procent de 35 până la 85% [1]. Apare și la bărbații care urmează tratament pentru cancer de prostată sau colorectal. Nu este un eșec personal.
• Corticosteroizii, terapia hormonală, menopauza indusă de chimioterapie, oboseala copleșitoare și mâncatul emoțional contribuie la aceste schimbări. Înțelegerea cauzelor medicale te ajută să reacționezi cu blândețe față de tine, în loc să te învinovățești.
• Scăderea în greutate în timpul tratamentului este la fel de frecventă și poate deveni periculoasă dacă este rapidă sau involuntară. Echipa ta medicală trebuie să știe despre ea.
• Numărul de pe cântar nu reflectă ceea ce contează cel mai mult. Modificările compoziției corporale (pierderea masei musculare concomitent cu acumularea de grăsime) pot apărea chiar și atunci când greutatea rămâne aceeași.
• O alimentație echilibrată, care poate fi menținută pe termen lung, și mișcarea ușoară, regulată, contribuie mult mai mult la recuperare decât dietele restrictive, care pot chiar să o îngreuneze.
• Echipa ta de oncologie ar trebui implicată în orice discuție despre greutate. Discută cu ea înainte de a face schimbări majore.

Ai încheiat tratamentul. Ai sunat clopoțelul, ai îmbrățișat personalul de îngrijire și te-ai așteptat ca propriul corp să înceapă să revină la ceva familiar. În schimb, numărul de pe cântar a luat-o treptat într-o direcție la care nu te așteptai, hainele se așază altfel sau, în unele dimineți, abia îți recunoști reflexia. Dacă te regăsești în această experiență, să știi că foarte mulți oameni trec prin același lucru. Creșterea în greutate după tratamentul cancerului este una dintre cele mai frecvente surprize cu o puternică încărcătură emoțională cu care se confruntă supraviețuitorii. Iar scăderea în greutate în timpul tratamentului poate fi la fel de alarmantă.

Acest articol explică de ce tratamentul cancerului îți poate modifica greutatea în ambele sensuri, ce este normal din punct de vedere medical și ce poți face în mod realist, fără rușinea alimentată de cultura dietelor sau standarde imposibile. Indiferent dacă te confrunți cu un cancer mamar, de prostată, colorectal, ovarian sau hematologic, aceste schimbări apar în toate aceste diagnostice. Corpul tău te-a purtat printr-o încercare enormă. Hai să vorbim despre ce se întâmplă și despre cum îl poți sprijini de acum înainte.

De ce tratamentul cancerului îți modifică greutatea

Efectele tratamentului cancerului nu se limitează la celulele canceroase. Acesta îți modifică mediul hormonal, metabolismul, nivelul de energie și întreaga relație cu mâncarea. Modificările greutății, în oricare dintre sensuri, sunt un răspuns fiziologic la intervenții medicale puternice, nu o dovadă că faci ceva greșit.

Observăm că, odată ce oamenii înțeleg mecanismele care le determină modificările de greutate, încetează să se mai învinovățească și încep să facă alegeri în cunoștință de cauză. Așadar, să le analizăm pe rând.

Chimioterapia, corticosteroizii și metabolismul

Chimioterapia poate reduce consumul energetic în repaus pe durata tratamentului, iar modificările compoziției corporale pe care le declanșează (în special pierderea masei musculare) pot menține metabolismul încetinit chiar și după ultima perfuzie [4]. De asemenea, provoacă o oboseală profundă, de tipul celei care face ca drumul până la bucătărie să pară un maraton, ceea ce reduce drastic numărul de calorii pe care corpul le arde zilnic prin mișcare.

Apoi sunt corticosteroizii. Medicamente precum prednisonul și dexametazona, prescrise frecvent alături de chimioterapie pentru a controla greața și inflamația, cresc semnificativ pofta de mâncare [3]. De asemenea, favorizează retenția de lichide și acumularea de grăsime, în special în zona abdomenului și a feței [3]. Mulți pacienți descriu, în timpul administrării corticosteroizilor, o foame permanentă, chinuitoare, care nu seamănă deloc cu pofta de mâncare obișnuită, pentru că nici nu este. Este provocată de medicamente.

Iată ce îi surprinde pe mulți supraviețuitori: aceste efecte metabolice nu dispar întotdeauna odată cu încheierea tratamentului. Corpul tău poate avea nevoie de luni întregi pentru a-și regăsi echilibrul.

Terapia hormonală și menopauza

Terapiile hormonale utilizate în cancerul mamar (tamoxifenul și inhibitorii de aromatază, precum letrozolul și anastrozolul) modifică echilibrul hormonal al corpului în moduri care influențează direct greutatea și compoziția corporală [2]. O analiză sistematică a constatat creșteri constante ale masei adipoase, cuprinse între 3,3 și 9,2%, în timpul tratamentului adjuvant, indiferent dacă acesta a inclus chimioterapie, terapie endocrină sau ambele [2]. La femeile aflate înainte de menopauză, chimioterapia poate declanșa menopauza precoce, ceea ce determină corpul să acumuleze mai multă grăsime și să piardă masă slabă, chiar și fără vreo schimbare a obiceiurilor alimentare [5].

Bărbații trec printr-un proces similar. Terapia de deprivare androgenică pentru cancerul de prostată reduce nivelul de testosteron, ducând la pierderea masei musculare, acumularea de grăsime și încetinirea metabolismului [6]. Un studiu realizat la Universitatea din Köln a constatat o scădere cu 2 până la 4% a masei slabe și o creștere cu 14% a masei adipoase după 36 de săptămâni de terapie de deprivare androgenică (ADT) [6]. Rezultatul seamănă mult, atât ca aspect, cât și ca experiență, cu ceea ce trăiesc femeile în cazul menopauzei induse de tratament.

În ambele cazuri, aceste schimbări sunt provocate de medicamente. Înțelegerea acestui lucru te ajută să nu mai cauți ce ai făcut „greșit”, pentru că răspunsul este: nimic.

Oboseala, mâncatul emoțional și reducerea activității

Dincolo de efectele metabolice directe, există și latura comportamentală, care merită compasiune, nu judecată. Oboseala asociată tratamentului poate face ca activitatea fizică să pară cu adevărat imposibilă în unele zile. Suferința emoțională (anxietatea, depresia, durerea sufletească și incertitudinea care însoțesc un diagnostic de cancer) modifică adesea tiparele alimentare. Mâncarea poate deveni una dintre puținele surse sigure de alinare într-o perioadă în care tot restul pare scăpat de sub control.

Mâncatul pe fond de stres în timpul tratamentului cancerului este o reacție umană pe deplin de înțeles. Chiar și schimbările pozitive pot contribui: dacă ai renunțat la fumat în timpul tratamentului (o decizie cu adevărat benefică pentru sănătate), pofta de mâncare și simțul gustului pot reveni, ceea ce poate duce la un consum alimentar mai mare.

Să înțelegi de ce ai luat în greutate este primul pas spre gestionarea acestei schimbări, fără povara suplimentară a vinovăției.

Creșterea în greutate în timpul și după tratament: ce se întâmplă de fapt

Acum că înțelegi cauzele, să vorbim concret. Cât de mare este, de obicei, creșterea în greutate? Cine este cel mai afectat? Și ce se întâmplă în corpul tău, fără ca acest lucru să se vadă pe cântar?

Tipurile de cancer și tratamentele cel mai frecvent asociate cu creșterea în greutate

Creșterea în greutate în timpul și după tratament este raportată cel mai frecvent în cancerele de sân, de prostată, colorectal și ovarian, dar poate apărea în cazul oricărei scheme de tratament care implică corticosteroizi sau modificarea nivelurilor hormonale. Analizele mai vechi au raportat că între 50 și 96% dintre femeile care primeau chimioterapie adjuvantă pentru cancerul de sân au luat în greutate, cu o creștere medie între 2,5 și 6,2 kg. O meta-analiză europeană din 2017, care a inclus 25 de studii, a constatat o creștere medie cumulată de 2,7 kg, ceea ce sugerează că media reală ar putea fi mai aproape de limita inferioară a acestui interval [1].

Pacienții mai tineri și cei cu tumori cu receptori hormonali pozitivi tind să fie mai afectați [10]. Pacienții cu cancere hematologice, cum ar fi limfomul, care urmează cure prelungite de corticosteroizi se confruntă, de asemenea, cu modificări semnificative ale greutății, adesea trecute cu vederea în discuțiile despre viața după cancer [19].

Iată o scurtă prezentare a modului în care tiparele creșterii în greutate diferă în funcție de tipul de cancer:

Compoziția corporală: de ce cântarul nu spune totul

Iată un aspect pe care majoritatea articolelor despre acest subiect îl omit, deși contează foarte mult. Greutatea ta este doar un număr și nu face diferența între mușchi, grăsime și lichide. În timpul și după tratamentul oncologic, multe persoane se confruntă cu ceea ce cercetătorii numesc obezitate sarcopenică: pierderea simultană a masei musculare și creșterea masei adipoase [7]. Dintre pacienții cu cancer care au un IMC peste 30, aproximativ unul din patru îndeplinește criteriile pentru obezitate sarcopenică [7].

Asta înseamnă că valoarea de pe cântar s-ar putea schimba foarte puțin, în timp ce compoziția corpului tău se modifică radical. Sau numărul crește, dar, în realitate, pierzi tocmai țesutul muscular care îți protejează sănătatea metabolică, densitatea osoasă și capacitatea fizică.

Masa corporală slabă este cel mai important factor care determină rata metabolică de repaus [8]. Mai puțină masă musculară înseamnă mai puține calorii arse în repaus, ceea ce favorizează creșterea ulterioară în greutate și îngreunează slăbitul. Este un cerc vicios care începe în timpul tratamentului.

Sfat: În loc să te cântărești în fiecare dimineață, încearcă să urmărești cum îți vin hainele, nivelul de energie și forța fizică. Dacă vrei o imagine mai precisă, circumferința taliei este o măsurătoare utilă și simplă, pe care o poți face acasă. Scanările DEXA, dacă sunt disponibile prin intermediul echipei tale medicale, oferă o evaluare detaliată a grăsimii, masei musculare și oaselor.

Cât durează? Stabilirea unor așteptări realiste

Aceasta este întrebarea pe care aproape toată lumea o pune și la care aproape nimeni nu răspunde direct: când se oprește?

Creșterea în greutate asociată tratamentului începe, de obicei, în timpul tratamentului activ și poate continua luni sau ani după aceea, mai ales dacă urmezi în continuare o terapie hormonală, cum ar fi tamoxifenul sau un inhibitor de aromatază [9]. Greutatea se stabilizează, în general, după încheierea terapiei hormonale sau după ce corpul se adaptează complet, dar adevărul este acesta: fără o formă de intervenție, kilogramele acumulate nu dispar, de obicei, de la sine.

Nu spunem asta ca să te descurajăm. Scopul este să te ajutăm să ai așteptări realiste, astfel încât să nu simți că ai eșuat dacă, la șase luni după tratament, cântarul nu a revenit ca prin magie la valoarea inițială. Schimbările treptate și sustenabile (de tipul celor pe care le vom aborda în secțiunile următoare) fac, cu siguranță, o diferență semnificativă. Dar necesită timp, iar asta este în regulă.

Scăderea în greutate în timpul tratamentului: când este un motiv de îngrijorare

Modificările greutății în timpul cancerului nu merg într-o singură direcție. Mulți pacienți se confruntă cu problema opusă: scădere involuntară în greutate, cauzată de diminuarea poftei de mâncare, greață, modificări ale gustului, leziuni ale mucoasei bucale și nevoile metabolice crescute ale unui organism care luptă cu cancerul. O anumită fluctuație a greutății în timpul tratamentului este de așteptat. Însă o scădere semnificativă și neintenționată necesită atenție.

Când scăderea în greutate devine periculoasă

Discută cu echipa ta medicală dacă te afli în oricare dintre următoarele situații:

1. Ai pierdut mai mult de 5% din greutatea corporală în decurs de șase luni, fără să îți propui acest lucru [11].
2. Slăbești rapid, în câteva zile, nu în câteva săptămâni. Acest lucru poate indica pierdere de lichide sau deshidratare, ceea ce reprezintă un motiv de îngrijorare medicală.
3. Te simți prea lipsit de putere sau prea obosit pentru a face față activităților zilnice.
4. În mod constant, nu reușești să mănânci sau să bei la fel de mult ca de obicei.

În cancerele avansate, în special cele gastrointestinale și pulmonare, poate apărea o afecțiune numită cașexie. Aceasta este un sindrom complex de pierdere a masei musculare, determinat atât de reducerea aportului alimentar, cât și de un metabolism anormal [12]. Afectează până la 80% dintre pacienții cu cancere ale tractului gastrointestinal superior, inclusiv cancer pancreatic, și necesită îngrijire medicală specifică, dincolo de simple modificări alimentare [13]. Echipa ta medicală ar trebui să urmărească apariția acestei afecțiuni, dar nu ezita să deschizi chiar tu discuția.

Menținerea unei alimentații adecvate în timpul tratamentului activ

Când pofta de mâncare este redusă, iar mâncatul pare o corvoadă, obiectivul nu este perfecțiunea. Este să te hrănești. Gândește-te că îi oferi corpului energia necesară pentru a trece prin tratament, nu că urmezi o dietă.

Câteva abordări care funcționează pentru mulți pacienți: mănâncă porții mici și frecvente pe parcursul zilei (cinci-șase mese mici în loc de trei mese mari), alege alimente cu densitate calorică mare și bogate în nutrienți atunci când le poți tolera (unturi de nuci, avocado, smoothie-uri cu iaurt grecesc, ouă) și bea lichide între mese, nu în timpul lor, pentru ca stomacul să nu se umple înainte să fi mâncat suficient.

Dacă mâncatul devine dificil în mod constant, cere echipei tale medicale o trimitere către un dietetician autorizat, specializat în nutriție oncologică. Acesta poate crea un plan adaptat efectelor secundare ale tratamentului și nevoilor tale specifice. Pentru asta este pregătit. Apelează la ajutorul lui.

Ce poți face, fără să devii obsedat de cântar

Aceasta este partea practică esențială a articolului. Totul se bazează pe un singur principiu: sprijină-ți recuperarea și sănătatea pe termen lung prin obiceiuri sustenabile, nu prin restricții sau pedepse. Dacă o strategie te face să te simți privat de plăceri, anxios sau vinovat, nu este strategia potrivită.

O farfurie care sprijină recuperarea

Nu ai nevoie de un plan alimentar complicat. Un reper simplu este suficient: încearcă să umpli aproximativ jumătate din farfurie cu legume și fructe, un sfert cu surse de proteine slabe (pui, pește, leguminoase, tofu, ouă) și un sfert cu cereale integrale (orez brun, quinoa, pâine integrală). Astfel, organismul primește fibrele, vitaminele și energia de durată de care are nevoie, fără să fie necesar să numeri caloriile.

Proteinele merită o atenție deosebită. În general, persoanele care au supraviețuit cancerului beneficiază de un aport zilnic de aproximativ 1,0–1,5 grame de proteine pe kilogram de greutate corporală, repartizat între mese, nu concentrat într-una singură [8][14]. Acest lucru susține menținerea masei musculare, cel mai important factor de protecție pentru metabolism și capacitatea fizică. Gândește-te la două ouă la micul dejun, puțin pui sau năut la prânz și pește sau linte la cină.

Alimentele cu efect antiinflamator sprijină și ele recuperarea: fructe de pădure, legume cu frunze verzi, pește gras precum somonul, nuci și ulei de măsline. Nu trebuie să schimbi totul dintr-odată. O porție suplimentară de legume pe zi este un început semnificativ. Pentru o analiză mai detaliată a alimentației în timpul tratamentului și după acesta, ghidul nostru despre Dieta și nutriția în cancer: ce să mănânci, ce să eviți și ce contează cu adevărat oferă o imagine completă.

Mișcare pentru recuperare, nu ca pedeapsă

Hai să privim exercițiul fizic dintr-o perspectivă complet diferită. După tratamentul oncologic, mișcarea nu înseamnă să arzi calorii sau să îți câștigi dreptul de a mânca. Înseamnă să îți menții masa musculară, să ai mai multă energie, să reduci riscul de recidivă și să îți susții sănătatea mintală. Cercetările arată constant că activitatea fizică după tratamentul oncologic este una dintre cele mai bune măsuri de protecție pe care le poți lua [15].

Obiectivul general: 150 de minute de activitate aerobă de intensitate moderată pe săptămână (mers pe jos, înot, ciclism), plus antrenament de forță de cel puțin două ori pe săptămână [15]. Dar dacă pornești de la zero, așa cum se întâmplă cu multe persoane care au trecut prin cancer, acesta este obiectivul spre care te îndrepți, nu punctul de la care trebuie să începi.

Începe cu ceea ce poți face în mod realist. O plimbare de zece minute în jurul blocului. Câteva genuflexiuni cu greutatea propriului corp, sprijinindu-te de blatul din bucătărie. Cinci minute de întinderi ușoare. Progresează de acolo. Adaugă un minut sau două în fiecare săptămână. Consecvența contează mult mai mult decât intensitatea.

Antrenamentul de forță este esențial pentru persoanele care au supraviețuit cancerului. Este cea mai eficientă modalitate de a menține și reconstrui masa musculară, care influențează rata metabolică și face gestionarea greutății cu adevărat mai ușoară în timp. Totuși, mai puțin de una din cinci persoane care au supraviețuit cancerului respectă atât recomandările pentru activitatea aerobă, cât și pe cele pentru exercițiile de forță [16]. Exercițiile cu greutatea propriului corp, benzile elastice sau ganterele ușoare sunt toate potrivite. Dacă poți lucra cu un fizioterapeut sau cu un specialist în exerciții fizice pentru pacienți oncologici, cu atât mai bine. Acesta va concepe un program care ține cont de istoricul tratamentului și de eventualele limitări fizice.

Colaborarea cu echipa medicală

Înainte de a face schimbări importante în alimentație sau în rutina de exerciții fizice, discută cu medicul oncolog, medicul de familie sau un dietetician autorizat. Aceștia pot ține cont de tratamentul tău specific, medicația actuală, eventualele afecțiuni existente și istoricul greutății tale înainte de diagnostic.

O discuție utilă despre gestionarea greutății cu echipa medicală poate include analize de sânge pentru evaluarea funcției tiroidiene, a glicemiei și a colesterolului, toate putând fi afectate de tratament și influențând greutatea. Echipa ta poate exclude cauze medicale la care poate nu te-ai gândit.

O recomandare pe care merită să o cunoști: dacă îți este recomandată scăderea în greutate, obiectivul general acceptat este de cel mult 0,5–1 kg (aproximativ 1–2 livre) pe săptămână [17]. Acest ritm provine din recomandări clinice generale, nu din cercetări specifice cancerului, iar ceea ce funcționează cel mai bine pentru tine poate fi diferit, așa că discută cu echipa medicală. Slăbirea prea rapidă în timpul tratamentului sau la scurt timp după acesta poate compromite recuperarea și poate reduce masa musculară [21]. Aici, „încet și constant” nu este doar o vorbă. Este o abordare justificată medical.

Medicamentele, greutatea și perspectivele de viitor

Unul dintre cele mai utile lucruri pe care le poți face este să înțelegi exact care medicamente din schema ta de tratament pot contribui la modificările greutății. Iată o prezentare clară:

1. Tamoxifen (cancer mamar): Modifică activitatea estrogenului; este asociat cu o creștere treptată în greutate și cu schimbări în distribuția grăsimii [2].
2. Inhibitori de aromatază (letrozol, anastrozol): Reduc producția de estrogen; sunt asociați cu creșterea țesutului adipos și cu dureri articulare care pot limita activitatea [2][18].
3. Prednison și dexametazonă (diverse tipuri de cancer): Cresc pofta de mâncare, favorizează retenția de lichide și depunerea grăsimii abdominale [3]. Efectele pot fi marcante și rapide.
4. Terapia de deprivare androgenică (cancer de prostată): Reduce testosteronul; duce la pierderea masei musculare, acumularea de grăsime și încetinirea metabolismului [6].

Dacă un medicament din schema ta de tratament provoacă o creștere semnificativă în greutate, discută cu medicul oncolog, dar nu întrerupe și nu modifica niciodată pe cont propriu un tratament oncologic prescris. Eficacitatea tratamentului este întotdeauna prioritară. Medicul poate ajusta momentul administrării, doza sau medicamentul utilizat, păstrând eficacitatea tratamentului.

Poate te întrebi și despre medicamentele agoniste ale receptorului GLP-1 (semaglutidă, comercializată sub denumirile Ozempic și Wegovy), care au transformat gestionarea greutății pentru multe persoane. Cercetătorii din marile centre oncologice studiază activ dacă aceste medicamente sunt sigure și eficiente în mod specific pentru persoanele care au supraviețuit cancerului. Cercetările preliminare sunt promițătoare, dar nu sunt încă concludente. Nu există ghiduri oncologice consacrate pentru utilizarea lor, iar acestea ar trebui luate în considerare doar sub supraveghere medicală directă. Privește acest subiect ca pe un domeniu de urmărit, nu ca pe o recomandare de a acționa deja.

Povara emoțională a modificărilor greutății

Nu ți-am face un serviciu dacă am vorbi doar despre calorii și exerciții fizice. Pentru multe persoane care au supraviețuit cancerului, creșterea în greutate după tratament nu este doar o provocare fizică. Este și una emoțională, care rănește profund. Corpul tău s-a schimbat fără voia ta în timpul tratamentului, iar o imagine diferită în oglindă poate părea încă un lucru pe care cancerul ți l-a luat.

Imaginea corporală după cancer este complicată. Poți simți disconfort în haine care înainte îți veneau bine. Poate te temi de situațiile sociale în care oamenii comentează felul în care arăți, chiar și atunci când au intenții bune. Poate te frustrează ideea că „ar trebui” să fii recunoscător că ești în viață, deși suferi după corpul pe care îl aveai înainte. Toate aceste sentimente sunt legitime și frecvente. Dacă îți este greu să te simți bine în propriul corp după tratament, articolul nostru Imaginea corporală după cancer: acceptarea schimbării, construirea încrederii și acceptarea de sine explorează în profunzime aceste sentimente și oferă modalități practice de a merge mai departe.

Când mâncarea devine un mecanism de adaptare

În timpul tratamentului și după acesta, mâncarea poate deveni unul dintre puținele lucruri care îți oferă confort și senzația de control. Este de înțeles. Dar atunci când mâncatul devine principalul mod de a gestiona anxietatea, tristețea, singurătatea sau plictiseala, poate apărea un cerc vicios din care este greu să ieși fără ajutor. Iar acest cerc vicios vine adesea la pachet cu rușine, ceea ce nu face decât să agraveze lucrurile.

Există alternative mai blânde. Discuțiile cu un consilier sau un psiholog (mai ales cu experiență în oncologie) te pot ajuta să dezvolți noi strategii de adaptare. Grupurile de sprijin pentru persoanele care au supraviețuit cancerului, cu întâlniri fizice sau online, te pun în legătură cu oameni care înțeleg cu adevărat. Scrisul într-un jurnal, practicile de atenție conștientă și chiar exercițiile scurte de respirație pot crea o pauză între factorul emoțional declanșator și impulsul automat de a apela la mâncare. A cere acest tip de ajutor nu este un semn de slăbiciune. Este unul dintre cele mai înțelepte lucruri pe care le poți face pentru recuperarea ta.

Comunicarea cu partenerul și familia

Comentariile celor dragi despre greutate, chiar și cele bine intenționate precum „ar trebui să mănânci asta?” sau „arăți atât de sănătos acum!” (cu sensul de „te-ai îngrășat”), pot răni profund. Dacă te confrunți cu acest lucru, ai dreptul să stabilești limite.

O formulare simplă poate funcționa: „Mă ocup de sănătatea mea împreună cu echipa medicală. Cel mai mult mă ajută acum sprijinul tău, nu sfaturile alimentare.” Majoritatea oamenilor vor respecta acest lucru dacă îl spui clar.

Pentru partenerii și îngrijitorii care citesc aceste rânduri: cel mai util lucru pe care îl puteți face este să vă concentrați pe obiceiuri sănătoase comune (să gătiți împreună, să faceți plimbări seara, să întrebați „cum te pot sprijini?”), în loc să monitorizați ce mănâncă persoana dragă sau să comentați greutatea acesteia. Rolul vostru este de coechipier, nu de polițist al alimentației.

Când să discuți cu echipa medicală

Unele modificări ale greutății necesită o discuție directă cu echipa medicală. Iată câteva semnale clare:

În cazul creșterii în greutate: Ai luat în greutate mai mult de 5% față de greutatea corporală de dinaintea tratamentului, iar acest lucru îți afectează mobilitatea, starea de spirit sau indicatorii de sănătate, precum tensiunea arterială ori glicemia. Fii atent și la apariția unor umflături sau la umflarea bruscă a corpului. Acestea ar putea indica retenție de lichide, nu acumulare de grăsime, și ar putea necesita o abordare diferită.

În cazul scăderii în greutate: Ai pierdut neintenționat mai mult de 5% din greutatea corporală [11], nu poți mânca sau bea normal timp de mai multe zile ori simți o slăbiciune persistentă care nu se ameliorează prin odihnă.

În ambele situații: Semne de depresie care îți afectează obiceiurile alimentare, oboseală persistentă care nu se ameliorează sau simptome noi, precum dificultăți de respirație ori amețeli.

Echipa ta de oncologie a întâlnit aceste situații de mii de ori. Nu te va judeca. Greutatea este un subiect medical, nu unul moral. Și merită să discuți despre ea.

Corpul tău te-a ajutat să treci prin tratament: acum sprijină-l

Modificările greutății în timpul tratamentului oncologic și după acesta sunt o experiență aproape universală, cu explicații medicale reale. Ele nu îți reflectă caracterul, disciplina sau valoarea ca persoană. Corpul tău a făcut ceva extraordinar. Te-a ajutat să treci prin tratament. Acum îți cere răbdare și sprijin, nu pedeapsă.

Trei lucruri de reținut din acest articol: în primul rând, discută cu echipa medicală despre orice modificări semnificative ale greutății. Te poate ajuta în moduri la care poate nu te-ai gândit. În al doilea rând, concentrează-te pe alimente hrănitoare și pe mișcare progresivă și constantă, nu pe restricții sau exerciții fizice extreme. În al treilea rând, ai tot atâta răbdare cu tine câtă ai avea cu un prieten care trece prin aceeași experiență.

Recuperarea este un proces, nu o linie de sosire. Ai demonstrat deja că poți trece prin încercări dificile. Acesta este doar următorul capitol și nu trebuie să îl parcurgi fără sprijin.

Referințe

[1] van den Berg, M. M. G. A., Winkels, R. M., de Kruif, J. Th. C. M., van Laarhoven, H. W. M., Visser, M., de Vries, J. H. M., de Vries, Y. C., & Kampman, E. (2017). Modificarea greutății în timpul chimioterapiei la pacientele cu cancer mamar: o metaanaliză. BMC Cancer, 17(1), 259. https://doi.org/10.1186/s12885-017-3242-4

[2] Mendez, V., Diedrichsen Marstrand, S., Nielsen, A., Lund-Jacobsen, T., Kistorp, C., Schwarz, P., & Buch-Larsen, K. (2025). Modificări ale compoziției corporale la femeile cu cancer mamar în stadiu incipient după tratamentul adjuvant: o analiză sistematică. Acta Oncologica, 64, 1640-1647. https://doi.org/10.2340/1651-226X.2025.44707

[3] Cancer Research UK. (f.d.). Corticosteroizi (dexametazonă, prednisolon, metilprednisolon). https://www.cancerresearchuk.org/about-cancer/treatment/drugs/steroids

[4] Abreu, M. (2024). Elucidarea consumului energetic și a compoziției corporale la pacienții cu cancer în timpul și după tratamentul inițial [Teză de doctorat, Universiteit Antwerpen]. https://doi.org/10.63028/10067/2067610151162165141

[5] Gordon, A. M., Hurwitz, S., Shapiro, C. L., & Leboff, M. S. (2011). Insuficiența ovariană prematură și modificările compoziției corporale asociate chimioterapiei adjuvante pentru cancerul mamar. Menopause, 18(11), 1244-1248. https://doi.org/10.1097/gme.0b013e31821b849b

[6] Umlauff, L., Weber, M., Freitag, N., Hackett, D. A., Bloch, W., & Schumann, M. (2022). Intervenții alimentare pentru îmbunătățirea compoziției corporale la bărbații tratați prin terapie de deprivare androgenică pentru cancer de prostată. Prostate Cancer and Prostatic Diseases, 25, 149-158. https://doi.org/10.1038/s41391-021-00411-7

[7] Gortan Cappellari, G., Brasacchio, C., Laudisio, D., et al. (2022). Obezitatea sarcopenică: ce se întâmplă în contextul oncologic? Nutrition, 98, 111624. https://doi.org/10.1016/j.nut.2022.111624

[8] Arends, J., Bachmann, P., Baracos, V., et al. (2017). Ghidurile ESPEN privind nutriția la pacienții cu cancer. Clinical Nutrition, 36(1), 11-48. https://doi.org/10.1016/j.clnu.2016.07.015

[9] Puklin, L. S., Li, F., Cartmel, B., et al. (2023). Evoluția greutății după diagnostic și mortalitatea în rândul femeilor cu cancer mamar. npj Breast Cancer, 9, 98. https://doi.org/10.1038/s41523-023-00603-5

[10] Hurtado de Mendoza, M. B., et al. (2024). Creșterea în greutate de 10% sau mai mult este frecventă în rândul supraviețuitoarelor cancerului mamar. Conform celor relatate în ASCO Post, iunie 2024. https://ascopost.com/news/june-2024/many-breast-cancer-survivors-may-experience-excess-weight-gain

[11] Stott, D. J. (2021). Scăderea neintenționată în greutate la adulții vârstnici. American Family Physician, 104(1), 34-40. https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2021/0700/p34.pdf

[12] Fearon, K., Strasser, F., Anker, S. D., et al. (2011). Definirea și clasificarea cașexiei neoplazice: un consens internațional. The Lancet Oncology, 12(5), 489-495. https://doi.org/10.1016/S1470-2045(10)70218-7

[13] Bachmann, J., Ketterer, K., Marsch, C., et al. (2009). Cașexia asociată cancerului pancreatic: influența asupra metabolismului și corelația cu scăderea în greutate și funcția pulmonară. BMC Cancer, 9, 255. https://doi.org/10.1186/1471-2407-9-255

[14] Muscaritoli, M., Arends, J., Bachmann, P., et al. (2021). Ghid practic ESPEN: nutriția clinică în cancer. Clinical Nutrition, 40(5), 2898-2913. https://doi.org/10.1016/j.clnu.2021.02.005

[15] Campbell, K. L., Winters-Stone, K. M., Wiskemann, J., et al. (2019). Recomandări privind exercițiul fizic pentru supraviețuitorii cancerului: declarație de consens a unei mese rotunde internaționale multidisciplinare. Medicine and Science in Sports and Exercise, 51(11), 2375-2390. https://doi.org/10.1249/MSS.0000000000002116

[16] Coletta, A. M., Marquez, G., Thomas, P., et al. (2019). Factori clinici asociați respectării recomandărilor privind activitatea fizică aerobă și de rezistență în rândul pacienților din programele de prevenție a cancerului și al supraviețuitorilor cancerului. PLOS ONE, 14(8), e0220814. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0220814

[17] National Institute for Health and Care Excellence. (2014). Obezitatea: identificare, evaluare și management (Ghid clinic CG189). https://www.nice.org.uk/guidance/cg189

[18] Tenti, S., Correale, P., Cheleschi, S., Fioravanti, A., & Pirtoli, L. (2020). Afecțiuni musculoscheletice induse de inhibitorii de aromatază: cunoștințe actuale privind aspectele clinice și moleculare. International Journal of Molecular Sciences, 21(16), 5625. https://doi.org/10.3390/ijms21165625

[19] Daniele, A., Guarini, A., De Summa, S., et al. (2021). Modificarea compoziției corporale, stilurile de viață nesănătoase și tratamentul cu corticosteroizi ca factori predictivi ai riscului metabolic la supraviețuitorii limfomului non-Hodgkin. Journal of Personalized Medicine, 11(3), 215. https://doi.org/10.3390/jpm11030215

[20] Lee, D.-W., Cho, S., Shin, A., Han, S.-W., et al. (2020). Indicele de masă corporală și modificarea greutății corporale în timpul chimioterapiei adjuvante la pacienții cu cancer de colon: rezultate din studiul AVANT. Scientific Reports, 10, 19467. https://doi.org/10.1038/s41598-020-76643-9

[21] Ligibel, J. A., Bohlke, K., May, A. M., et al. (2022). Exercițiul fizic, alimentația și gestionarea greutății în timpul tratamentului oncologic: ghid ASCO. Journal of Clinical Oncology, 40(22), 2491-2507. https://doi.org/10.1200/JCO.22.00687