Activitatea fizică în rândul supraviețuitorilor cancerului.Mulți supraviețuitori ai cancerului în adolescență sau la vârsta adultă tânără sunt afectați de sau prezintă un risc crescut de efecte tardive (de exemplu, boli cardiovasculare) datorate bolii și tratamentului acesteia. Există din ce în ce mai multe dovezi că exercițiile fizice sunt una dintre cele mai eficiente terapii pentru atenuarea efectelor negative asociate cancerului și tratamentului acestuia.

Datorită vârstei și etapei lor de viață, tinerii, în special, au preferințe și bariere unice care influențează participarea lor la comportamente de promovare a sănătății, cum ar fi exercițiile fizice. Cu toate acestea, puține studii au fost efectuate cu tineri și nu există o înțelegere suficientă a nevoilor individuale de activitate fizică. În consecință, intervențiile de promovare a sănătății sunt insuficient adaptate la preferințele tinerilor.

Acest studiu, realizat de Scott Adams și colegii săi, investighează comportamentele și dorințele de activitate fizică ale tinerilor supraviețuitori. În acest scop, participanții (cu vârsta medie de 32 de ani) au fost întrebați despre activitatea lor fizică actuală, despre obiectivele legate de sport și despre dorințele privind programele de sprijin. Au rezultat rezultate incitante:

1. Comportamentul actual privind activitatea fizică

Majoritatea adolescenților și adulților tineri respectă orientările privind activitatea fizică și declară că fac exerciții fizice în medie cinci ore pe săptămână. Persoanele care se identifică ca fiind de sex masculin și care nu sunt în tratament practică un sport semnificativ mai viguros și mai intens. Doar 5 % dintre aceștia raportează că au participat anterior la programe sportive spitalicești sau comunitare pentru supraviețuitorii cancerului.

2. Interesul pentru programele de activitate fizică

Majoritatea sunt interesați de programele de promovare a activității fizice și au ca obiectiv creșterea activității lor fizice.

3. Începerea programelor de activitate fizică

80% dintre tinerii adulți spun că ar prefera să înceapă programe de activitate fizică în primul an de la tratament.

4. Localizarea programelor de activitate fizică

Programele la domiciliu, cele online și cele universitare/liceale sunt preferate față de programele spitalicești, exercițiile la domiciliu fiind cele mai populare.

5. Tipul de programe de activitate fizică

Tinerii preferă programele care sunt individuale sau combinate (individuale și de grup). Programele exclusiv de grup sunt mai puțin preferate. Sporturile individuale sunt puțin mai preferate decât sporturile de echipă, iar sporturile recreative sunt mai preferate decât sporturile competitive. Antrenamentele de forță, mersul pe jos și flexibilitatea sunt cele mai populare modalități de exerciții fizice. Antrenamentele de tip boot camp sunt cele mai puțin preferate. O proporție mai mare de femei declară că preferă exercițiile fizice individuale (inclusiv yoga, flexibilitatea, mersul pe jos). Persoanele care sunt încă sub tratament preferă yoga mai mult decât persoanele care nu sunt sub tratament.

6. Restricții de participare

Tinerii preferă mai ales programele care sunt specifice vârstei. Acestea sunt urmate de programele care se limitează la tipul de cancer și la sex și care includ doar supraviețuitori ai cancerului. Femeile, în special, preferă programele care se limitează la vârstă, sex, tip de cancer și supraviețuitori ai cancerului.

7. Durata programelor de activitate fizică

Majoritatea preferă mai mult de 30 de minute de exerciții mai mult de trei zile pe săptămână.

Concluzie

Devine clar că preferințele pentru programele de promovare a activității fizice sunt foarte individuale. Cel mai adesea, preferințele diferă în funcție de sex, starea tratamentului și activitatea fizică curentă. Preferințele tinerilor diferă, de asemenea, de cele ale supraviețuitorilor mai în vârstă, cunoscute din cercetările efectuate până în prezent. Prin urmare, programele și intervențiile ar trebui adaptate în funcție de aceste grupuri specifice. Deși majoritatea respondenților indică un interes puternic pentru programele de activitate fizică, doar 5% au utilizat serviciile de sprijin. Acest lucru sugerează că programele existente nu sunt bine adaptate la nevoile și preferințele individuale ale supraviețuitorilor de cancer adolescenți sau adulți tineri.