În ultimele decenii, multe studii au folosit metode de măsurare globale ale rezultatelor, cum ar fi IQ-ul, atunci când au raportat rezultatul cognitiv al pacienților cu tumori cerebrale pediatrice, presupunând că inteligența este un construct singular și omogen. În contrast, în special în neuropsihologia clinică, evaluarea și interpretarea domeniilor neurocognitive distincte au apărut ca standard. Prin definiție, IQ-ul complet (FIQ) este un scor care încearcă să măsoare inteligența. Se stabilește prin calcularea performanței medii a unui număr de subteste. Prin urmare, FIQ depinde de subtestele care sunt utilizate și de influența pe care funcțiile neurocognitive o au asupra acestor performanțe. În consecință, studiul de față a investigat impactul domeniilor neuropsihologice asupra conceptului singular de „factor g” și a analizat consecințele pentru interpretarea rezultatului clinic. Eșantionul a fost format din 37 de copii și adolescenți cu meduloblastom, evaluați la 0-3 ani de la diagnosticare cu Wechsler Intelligence Scales (Scala de INteligență Wechsler). Viteza de procesare a informațiilor și funcția visuomotorie au fost măsurate prin testul Trailmaking, Formularul A. Descoperirile noastre indică faptul că FIQ a fost afectat considerabil de viteza de procesare și de coordonarea visuomotorie, ceea ce a condus la o subestimare a performanței cognitive generale a multor pacienți. La un an de la diagnostic, când pacienții au prezentat cea mai mare abatere de normă, acest efect părea să fie la apogeu. După cum se recomandă deja în ghidurile internaționale, este necesar un set complet de teste neuropsihologice pentru a înțelege pe deplin rezultatul cognitiv. Dacă sunt utilizate teste de IQ, o analiză detaliată a subtestelor cu privire la impactul vitezei de procesare pare esențială. În caz contrar, pacienții pot fi expuși riscului de a lua decizii greșite, în special în ceea ce privește orientarea educațională. Over the past decades, many studies used global outcome measures like the IQ when reporting cognitive outcome of pediatric brain tumor patients, assuming that intelligence is a singular and homogeneous construct. In contrast, especially in clinical neuropsychology, the assessment and interpretation of distinct neurocognitive domains emerged as standard. By definition, the full scale IQ (FIQ) is a score attempting to measure intelligence. It is established by calculating the average performance of a number of subtests. Therefore, FIQ depends on the subtests that are used and the influence neurocognitive functions have on these performances.Consequently, the present study investigated the impact of neuropsychological domains on the singular „g-factor” concept and analysed the consequences for interpretation of clinical outcome. The sample consisted of 37 pediatric patients with medulloblastoma, assessed 0-3 years after diagnosis with the Wechsler Intelligence Scales. Information processing speed and visuomotor function were measured by the Trailmaking Test, Form A. Our findings indicate that FIQ was considerably impacted by processing speed and visuomotor coordination, which leaded to an underestimation of the general cognitive performance of many patients. One year after diagnosis, when patients showed the largest norm-deviation, this effect seemed to be at its peak. As already recommended in international guidelines, a comprehensive neuropsychological test battery is necessary to fully understand cognitive outcome. If IQ-tests are used, a detailed subtest analysis with respect to the impact of processing speed seems essential. Otherwise patients may be at risk for wrong decision making, especially in educational guidance.