Tranziția de la asistența pediatrică centrată pe copil la serviciul de asistență medicală pentru adulți nu se limitează doar la schimbarea de la structuri familiare la ceva necunoscut, ci include întregul proces de creștere, de independență a indivizilor față de părinți și asumarea responsabilităților pentru gestionarea propriei boli. Tinerii sunt expuși unui risc deosebit de a pierde legătura cu asistența medicală în această fază, iar tranziția tinerilor cu afecțiuni cronice este asociată cu un risc ridicat de scădere a aderenței și de înrăutățire a stării de sănătate. Studiile sugerează că programele de tranziție ar putea fi de ajutor, dar nu există dovezi cu privire la faptul dacă riscurile pot fi reduse sau care componente ale intervenției sunt deosebit de favorabile pentru un rezultat mai bun. Prin urmare, acest studiu a efectuat o căutare sistematică a literaturii din dimeniu, ceea ce a rezultat în 40 de studii. Intervențiile de tranziție au folosit mai multe componente ale programului, cum ar fi coordonatorii de tranziție, programe de educare a pacienților sau intervenții bazate pe internet. Rezultatele au inclus calitatea vieții, cunoștințele specifice tranziției, aderența și dispariția din evidența pentru monitorizare. Treizeci și opt de studii au arătat efecte benefice în grupul de intervenție, respectiv după intervenție. Calitatea generală a studiului a fost scăzută. A fost inclus un număr mare de studii care evaluează intervențiile specifice tranziției. Intervențiile specifice tranziției par să aibă efecte benefice asupra rezultatelor psihosociale și a aderenței. Promovarea alfabetizării în domeniul sănătății, serviciul de programare și utilizarea elementelor tehnice (site-uri web, SMS) par a fi deosebit de utile în procesul de tranziție. Întrucât populația de pacienți era diversă, rezultatele pot fi transferate la alte boli. Chiar dacă, în general, calitatea a studiului a fost redusă, este posibil să tragem câteva concluzii. Studiile viitoare ar trebui să urmărească includerea unui număr mare de pacienți pe perioade lungi de timp pentru a evalua rezultatele pe termen lung. The transition from child-centred paediatric care to adult health care service is not simply limited to the change from familiar structures to something unknown but includes the entire process of growing up, of individuals becoming independent from their parents and taking responsibility for their own disease management.Young people are at particular risk of losing the connection to medical care during this phase and the transition of young people with chronic conditions is associated with a high risk of declining adherence and worsening health status.Studies suggest that transition programs might be helpful, yet there is no evidence as to whether risks can be reduced, or which intervention components are particularly conducive to a better outcomes.Therefore, this study conducted a systematic literature search resulting in 40 studies. Transition interventions used several program components, such as transition coordinators, patient education programs or web-based interventions.Outcomes included quality of life, transition-specific knowledge, adherence and loss to follow-up. Thirty-eight studies showed beneficial effects in the intervention group, respectively after the intervention. The overall study quality was low. A large number of studies evaluating transition-specific interventions were included.Transition-specific interventions seem to have beneficial effects on psychosocial outcomes and adherence. The promotion of health literacy, appointment arrangement service and the use of technical elements (websites, SMS) seem to be particularly helpful in the transition process. As the patient population was diverse, the results can be transferred to other diseases. Even though the overall study quality was poor, it is possible to draw some conclusions.Future studies should aim to include large numbers of patients over extended periods of time in order to assess long-term outcomes.