Fiecare persoană are propria sa imagine corporală – nu numai că include elemente ale aspectului cuiva, dar este o construcție cu mai multe fațete și, prin urmare, conține percepția propriului corp, dar și gânduri, sentimente și comportamente care au legătură cu corpul cuiva. Atunci când oamenii suferă sau au suferit de cancer, de multe ori se confruntă cu modificări fizice care rezultă din boală și tratament: căderea părului, modificările în greutate, cicatricile, amorțeala în diferite părți ale corpului, dificultățile la înghițire și impotența sunt câteva exemple. Este evident faptul că aceste modificări pot afecta și imaginea corporală a (foștilor) pacienți.

Acest articol raportează despre descoperirile științifice referitoare la legătura dintre cancer și imaginea corporală, despre intervenții care pot fi utile pentru îmbunătățirea imaginii corporale și rezumă sfaturi și recomandări despre cum să comunicați și să interacționați cu persoanele afectate de cancer.

Majoritatea cercetărilor s-au concentrat pe pacienții cu cancer de sân, cu toate acestea, alte tipuri de cancer au fost studiate și în ceea ce privește imaginea corporală. Cele mai multe preocupări cu privire la imaginea corpului sunt experimentate de pacienți imediat după operație sau la scurt timp după terminarea tratamentului. Pacienții mai tineri, cei cu un IMC ridicat și cei care au avut complicații ulterioare după operație sunt în mod deosebit susceptibili de a se confrunta cu îngrijorări legate de imaginea corporală. O grijă deosebită acordată acestor pacienți este esențială pentru a le promova calitatea vieții în cel mai bun mod posibil.

Anumite forme de terapie sunt promițătoare, în special terapia cognitiv-comportamentală, o abordare psihoterapeutică care se concentrează pe gânduri, emoții și comportamente disfuncționale și își propune să le îmbunătățească prin tehnici specifice. Alte intervenții utile sunt, de exemplu, Terapia Psihosexuală, Intervențiile Educaționale, Intervențiile Concentrate pe Cosmeză sau Masajul, Yoga sau Antrenamentul de Forță și exercițiile fizice pentru recăpătarea condiției fizice.

Cu toate acestea, înainte de a iniția intervenții speciale, comunicarea deschisă cu pacienții despre imaginea corporală, doleanțele, preocupările și gândurile lor este deosebit de importantă. Desigur, ar fi indicat să discutăm cu fiecare pacient în mod specific despre imaginea corpului – dar în rutina zilnică adesea stresantă din clinici, acest lucru nu este întotdeauna posibil din cauza lipsei de timp. Prin urmare, trebuie acordată o atenție deosebită acelor pacienți care suferă modificări fizice majore vizibile și percepute ca urmare a bolii și tratamentului pentru aceasta. Deoarece pacienții se simt adesea rușinați de schimbările lor fizice și nu le abordează singuri, este esențial să le abordăm în mod proactiv – cu prudență, empatie și răbdare. Următoarele 3 aspecte ar trebui luate în considerare:

1. Frecvența: clarificarea pentru paciențil a faptului că schimbările fizice sunt frecvente și obișnuite, prin urmare nu sunt singuri.
2. Preocupări: întrebări directe despre care sunt exact preocupările, sau motivele de îngrijorare ale pacientului.
3.Consecințe: întrebări directe despre care care ar putea fi consecințele directe ale preocupărilor lor în viața de zi cu zi, în situații și aspecte sociale, profesionale și emoționale.

În cele din urmă, vom rezuma cele mai importante cinci principii din articol de care profesioniștii din domeniul sănătății ar trebui să țină cont în mod special – se concentrează pe imaginea corporală, dar sunt, de asemenea, aplicabile în mod fundamental unei comunicări adecvate cu pacienții. Aceste principii ar trebui să-i ajute să nu se simtă singuri cu preocupările lor.

1. Să se informeze pacienții cu privire la ce să se aștepte în ceea ce privește schimbările în aspectul fizic și funcțiile lor, astfel încât să fie conștienți din timp.
2. Să se asculte bine, cu atenție și cu răbdare, aceasta fiind o parte deosebit de importantă a comunicării – deseori comunicarea înseamnă pur și simplu a-i lăsa pe celălalt să vorbească.
3. Să se pună întrebări deschise și formulări care îi invită pe pacienți să spună ce este cel mai important pentru ei
4. Să se permită tăcerea, să se acorde spațiu în cadrul conversațiilor, elemente care pot apoi deseori să dezvăluie informații deosebit de importante despre sentimentele, temerile și obiectivele pacientului – este crucial să se acorde suficient timp pentru aceasta.
5. Dacă este necesar, îndrumarea pacienților către un medic psiholog sau psihoterapeut pentru o reflecție mai intensă asupra preocupărilor lor pentru a le promova în cel mai bun mod posibil bunăstarea psihică.

Managing Body Image Difficulties of Adult Cancer Patients