Dicționar de cancer

Povara tumorală se referă la cantitatea totală de cancer prezentă în corpul unei persoane. Aceasta include dimensiunea tumorii, numărul de celule canceroase și măsura în care cancerul s-a răspândit în alte părți ale corpului.

Sarcomul este un tip de tumoare malignă care provine din celule transformate de origine mezenchimală (țesut conjunctiv). Poate apărea în diferite locuri din organism, inclusiv în oase, mușchi, tendoane, cartilaje, nervi, grăsime și vase de sânge. În ciuda faptului că sunt relativ rare, sarcoamele sunt agresive și necesită adesea modalități intense de tratament, cum ar fi chirurgia, radioterapia și chimioterapia.

Sarcomul vascular este un tip rar de cancer care își are originea în celulele care alcătuiesc vasele de sânge. Acesta poate apărea în orice parte a corpului, dar este cel mai frecvent întâlnit în piele, ficat sau țesuturi profunde. Acest cancer este cunoscut pentru natura sa agresivă și potențialul de a se răspândi rapid în alte părți ale corpului.

Sarcomul retroperitoneal este un tip rar de cancer care se dezvoltă în țesuturile conjunctive situate în spațiul retroperitoneal, o zonă din spatele abdomenului, în spatele peritoneului, care este mucoasa cavității abdominale. Aceste tumori pot crește destul de mult înainte de a provoca simptome, deoarece au spațiu pentru a se extinde în zona retroperitoneală.

Sarcomul stromal endometrial este un tip rar de cancer care își are originea în celulele țesutului conjunctiv al endometrului, care este mucoasa uterului. Se caracterizează prin creșterea anormală și necontrolată a acestor celule, care pot invada țesuturile din jur și se pot răspândi în alte părți ale corpului.

Sarcomul Kaposi este un tip rar de cancer care provoacă formarea de leziuni multiple la nivelul pielii, cavității bucale, ganglionilor limfatici și organelor interne. Adesea asociată cu persoanele care au un sistem imunitar compromis, cum ar fi pacienții cu HIV/SIDA, este declanșată de herpesvirusul uman 8 (HHV-8). Există atât forme cutanate (piele), cât și viscerale (organe interne), care prezintă simptome precum pete roșiatice sau violacee, noduli sau plăci.

Sarcomul țesuturilor moi este un tip rar de cancer care apare în țesuturile moi, cum ar fi grăsimea, mușchii, nervii, țesuturile fibroase, vasele de sânge sau țesuturile profunde ale pielii. Poate apărea în orice parte a corpului, însă cel mai frecvent se întâlnește la nivelul brațelor, picioarelor, pieptului sau abdomenului. Diagnosticul și tratamentul prompt sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a acestei afecțiuni.

O scanare PET sau tomografie cu emisie de pozitroni este un test de diagnosticare imagistică utilizat în medicină. Aceasta utilizează o substanță radioactivă cunoscută sub numele de trasor pentru a căuta boli sau anomalii în organism. Scanările PET oferă imagini tridimensionale detaliate, utilizate în principal pentru detectarea cancerului, a anomaliilor cardiace și a tulburărilor cerebrale. Această scanare este extrem de eficientă în dezvăluirea sau evaluarea mai multor afecțiuni, deoarece arată modul în care funcționează organele și țesuturile.

O scanare PET/CT este o combinație a două tehnici imagistice. PET (tomografie cu emisie de pozitroni) dezvăluie activitatea metabolică a organismului, în timp ce CT (tomografie computerizată) oferă informații anatomice detaliate. Prin îmbinarea acestor două tehnici într-o singură scanare, medicii pot diagnostica, monitoriza și trata cu mai multă precizie bolile, în special cancerul, prin identificarea exactă a locației și a amplorii acestora în organism.

O scanare osoasă este un test de imagistică nucleară care ajută la diagnosticarea și urmărirea mai multor tipuri de boli și afecțiuni osoase. Aceasta implică injectarea unei cantități mici de material radioactiv, care apoi trece prin sânge și este absorbit de oase. Un scaner detectează și măsoară radiațiile, creând imagini sau "hărți" ale metabolismului osos pentru analiză.

Secvențierea de mare capacitate, cunoscută și sub denumirea de secvențiere de generație următoare, este o tehnologie modernă de secvențiere a ADN-ului care permite secvențierea rapidă a unor cantități mari de ADN. Ea permite oamenilor de știință să secvențieze rapid și eficient genomuri întregi, ceea ce o face un instrument esențial în cercetarea genomică și medicina personalizată.

Silențierea genelor este un proces prin care expresia unei gene este redusă sau împiedicată complet, ceea ce înseamnă că gena nu este utilizată pentru a produce proteina sa. Acest proces poate avea loc în mod natural în celule sau poate fi indus artificial și este un mecanism esențial pentru reglarea activității genelor și menținerea funcției celulare.

Sindroamele mielodisplastice (SMD) se referă la un grup de diverse afecțiuni ale măduvei osoase în care organismul nu produce suficiente celule sanguine sănătoase. Ca urmare, pacienții cu SMD prezintă adesea anemie, oboseală, infecții frecvente și vânătăi sau sângerări ușoare. În general, este diagnosticată la persoanele în vârstă și poate evolua în leucemie mieloidă acută.

Sindromul ACTH ectopic este o afecțiune în care o tumoare din afara glandei pituitare produce hormon adrenocorticotropic (ACTH), ducând la producerea excesivă de cortizol și la simptome ale sindromului Cushing.

Sindromul Lynch, cunoscut și sub numele de cancer colorectal ereditar nepolipozant (HNPCC), este un tip de sindrom oncologic ereditar asociat cu o predispoziție genetică la diferite tipuri de cancer. Aceasta crește drastic riscul de cancer, în primul rând cel colorectal și endometrial, dar și cel ovarian, de stomac și de alte organe. Sindromul este cauzat de mutații în genele de reparare a nepotrivirii.

Sindromul fibrozei cauzate de radiații este o afecțiune care apare atunci când țesutul sănătos devine cicatrizat și rigid după expunerea la radioterapie, utilizată frecvent în tratamentul cancerului. Acest lucru poate duce la o serie de simptome în funcție de zona afectată, inclusiv durere, restricții de mișcare și deficiențe funcționale.

Sindromul nevusului bazocelular, cunoscut și sub numele de sindromul Gorlin, este o afecțiune genetică rară care crește riscul de apariție a carcinomului bazocelular, un tip de cancer de piele, împreună cu alte anomalii ale pielii, oaselor și sistemului nervos.

Un sistem de clasificare este o metodă utilizată de profesioniștii din domeniul sănătății pentru a clasifica gravitatea sau stadiul unei boli, în special al cancerului, pe baza anumitor criterii precum aspectul și comportamentul celulelor. Acest lucru ajută la determinarea planului de tratament adecvat și la prezicerea rezultatului bolii.

Sistemul limfatic, o parte vitală a sistemului imunitar, cuprinde o rețea de vase limfatice care transportă un lichid clar numit limfă. Este responsabil de eliminarea toxinelor și a deșeurilor din organism, de transportul celulelor albe din sânge pentru a lupta împotriva infecțiilor și de facilitarea absorbției grăsimilor și a vitaminelor liposolubile din sistemul digestiv.

Stadializarea chirurgicală este o procedură utilizată pentru a determina gradul de răspândire a cancerului în organism. Aceasta implică examinarea de către un chirurg a țesuturilor, organelor și, uneori, a ganglionilor limfatici în timpul intervenției chirurgicale pentru a evalua cât de mult a progresat cancerul. Aceste informații îi ajută pe medici să planifice cea mai eficientă strategie de tratament.

Stadiul cancerului (I, II, III, IV) se referă la gradul de răspândire a cancerului în organism, determinat de mărimea și localizarea tumorii, implicarea ganglionilor limfatici și dacă boala a făcut metastaze. Stadiul I indică, de obicei, o tumoare mică limitată la locul de origine. Stadiile II și III prezintă tumori mai mari sau o răspândire mai mare la țesuturile și ganglionii din apropiere. Stadiul IV simbolizează un cancer avansat care s-a răspândit în părți îndepărtate ale corpului.

"Stadializarea", în contextul asistenței medicale, se referă la procesul de determinare a dimensiunii și răspândirii unei anumite boli sau a cancerului în corpul pacientului. Aceasta facilitează dezvoltarea unui plan de tratament adecvat și ajută la prezicerea prognosticului pacientului. Etapele sunt deseori desemnate prin cifre romane I, II, III sau IV.

"Starea receptorilor hormonali" se referă la un parametru clinic determinat la pacienții cu anumite tipuri de cancer. Acesta arată dacă celulele canceroase ale pacientului exprimă proteine specifice (receptori hormonali), cum ar fi estrogenul și progesteronul, ceea ce înseamnă că depind de acești hormoni pentru a se dezvolta. Aceste informații influențează selecția strategiilor terapeutice optime, contribuind la luarea deciziilor privind utilizarea terapiei hormonale.

"Statutul receptorilor" se referă la prezența sau absența anumitor proteine (receptori) la suprafața celulelor canceroase. Acești receptori influențează modul în care cancerul se comportă și răspunde la tratament. Acestea sunt de obicei identificate prin teste de laborator, ajutându-i pe medici să orienteze cel mai eficient tratament. Printre exemplele obișnuite se numără receptorii hormonali în cancerul de sân și receptorul 2 al factorului de creștere epidermică uman în anumite tipuri de cancer.

"Stomă" este un termen medical care se referă la o deschidere creată în mod artificial în organism, adesea în timpul procedurilor chirurgicale. Acesta servește ca o cale directă de eliminare a deșeurilor din organism sau de respirație, în special în cazurile în care procesele naturale au fost împiedicate din cauza unor probleme de sănătate. Tipurile tipice includ colostomia, ileostomia și traheostomia.

Stratificarea riscului este un proces utilizat în asistența medicală pentru a clasifica pacienții în funcție de riscul de a dezvolta anumite boli sau complicații. Aceasta îi ajută pe medici să prioritizeze îngrijirea și să adapteze tratamentele în funcție de nivelul de risc.

Un studiu clinic este un proces de cercetare științifică la care participă voluntari care testează eficacitatea și siguranța noilor tratamente medicale, medicamente și strategii de prevenire. Este o parte a cercetării biomedicale, menită să completeze baza de cunoștințe medicale. Studiile se desfășoară de obicei în etape succesive, fiecare având obiective diferite și testând diferite variante de tratament.

Un carcinogen se referă la orice substanță, radionuclid sau radiație care favorizează carcinogeneza, adică formarea cancerului. Acesta acționează prin alterarea metabolismului celular sau prin deteriorarea directă a ADN-ului din celule, ceea ce, la rândul său, poate induce dezvoltarea de tumori canceroase. Prin urmare, expunerea la agenți cancerigeni crește riscul de cancer. Printre exemple se numără fumul de tutun, azbestul și anumite substanțe chimice.

Supraviețuirea fără progresie (PFS) este un termen medical utilizat în oncologie pentru a indica perioada de timp în care, în timpul și după tratament, un pacient trăiește cu o boală care nu se agravează. Este o măsură esențială în evaluarea eficacității noilor medicamente sau metodologii de tratament al cancerului.