Dicționar de cancer

Povara tumorală se referă la cantitatea totală de cancer prezentă în corpul unei persoane. Aceasta include dimensiunea tumorii, numărul de celule canceroase și măsura în care cancerul s-a răspândit în alte părți ale corpului.

Sindroamele mielodisplastice (SMD) se referă la un grup de diverse afecțiuni ale măduvei osoase în care organismul nu produce suficiente celule sanguine sănătoase. Ca urmare, pacienții cu SMD prezintă adesea anemie, oboseală, infecții frecvente și vânătăi sau sângerări ușoare. În general, este diagnosticată la persoanele în vârstă și poate evolua în leucemie mieloidă acută.

Sindromul ACTH ectopic este o afecțiune în care o tumoare din afara glandei pituitare produce hormon adrenocorticotropic (ACTH), ducând la producerea excesivă de cortizol și la simptome ale sindromului Cushing.

Sindromul Lynch, cunoscut și sub numele de cancer colorectal ereditar nepolipozant (HNPCC), este un tip de sindrom oncologic ereditar asociat cu o predispoziție genetică la diferite tipuri de cancer. Aceasta crește drastic riscul de cancer, în primul rând cel colorectal și endometrial, dar și cel ovarian, de stomac și de alte organe. Sindromul este cauzat de mutații în genele de reparare a nepotrivirii.

Un sistem de clasificare este o metodă utilizată de profesioniștii din domeniul sănătății pentru a clasifica gravitatea sau stadiul unei boli, în special al cancerului, pe baza anumitor criterii precum aspectul și comportamentul celulelor. Acest lucru ajută la determinarea planului de tratament adecvat și la prezicerea rezultatului bolii.

Sistemul limfatic, o parte vitală a sistemului imunitar, cuprinde o rețea de vase limfatice care transportă un lichid clar numit limfă. Este responsabil de eliminarea toxinelor și a deșeurilor din organism, de transportul celulelor albe din sânge pentru a lupta împotriva infecțiilor și de facilitarea absorbției grăsimilor și a vitaminelor liposolubile din sistemul digestiv.

Stadiul cancerului (I, II, III, IV) se referă la gradul de răspândire a cancerului în organism, determinat de mărimea și localizarea tumorii, implicarea ganglionilor limfatici și dacă boala a făcut metastaze. Stadiul I indică, de obicei, o tumoare mică limitată la locul de origine. Stadiile II și III prezintă tumori mai mari sau o răspândire mai mare la țesuturile și ganglionii din apropiere. Stadiul IV simbolizează un cancer avansat care s-a răspândit în părți îndepărtate ale corpului.

"Stadializarea", în contextul asistenței medicale, se referă la procesul de determinare a dimensiunii și răspândirii unei anumite boli sau a cancerului în corpul pacientului. Aceasta facilitează dezvoltarea unui plan de tratament adecvat și ajută la prezicerea prognosticului pacientului. Etapele sunt deseori desemnate prin cifre romane I, II, III sau IV.

"Starea receptorilor hormonali" se referă la un parametru clinic determinat la pacienții cu anumite tipuri de cancer. Acesta arată dacă celulele canceroase ale pacientului exprimă proteine specifice (receptori hormonali), cum ar fi estrogenul și progesteronul, ceea ce înseamnă că depind de acești hormoni pentru a se dezvolta. Aceste informații influențează selecția strategiilor terapeutice optime, contribuind la luarea deciziilor privind utilizarea terapiei hormonale.

"Statutul receptorilor" se referă la prezența sau absența anumitor proteine (receptori) la suprafața celulelor canceroase. Acești receptori influențează modul în care cancerul se comportă și răspunde la tratament. Acestea sunt de obicei identificate prin teste de laborator, ajutându-i pe medici să orienteze cel mai eficient tratament. Printre exemplele obișnuite se numără receptorii hormonali în cancerul de sân și receptorul 2 al factorului de creștere epidermică uman în anumite tipuri de cancer.

Stratificarea riscului este un proces utilizat în asistența medicală pentru a clasifica pacienții în funcție de riscul de a dezvolta anumite boli sau complicații. Aceasta îi ajută pe medici să prioritizeze îngrijirea și să adapteze tratamentele în funcție de nivelul de risc.

Un carcinogen se referă la orice substanță, radionuclid sau radiație care favorizează carcinogeneza, adică formarea cancerului. Acesta acționează prin alterarea metabolismului celular sau prin deteriorarea directă a ADN-ului din celule, ceea ce, la rândul său, poate induce dezvoltarea de tumori canceroase. Prin urmare, expunerea la agenți cancerigeni crește riscul de cancer. Printre exemple se numără fumul de tutun, azbestul și anumite substanțe chimice.

Supraviețuirea fără progresie (PFS) este un termen medical utilizat în oncologie pentru a indica perioada de timp în care, în timpul și după tratament, un pacient trăiește cu o boală care nu se agravează. Este o măsură esențială în evaluarea eficacității noilor medicamente sau metodologii de tratament al cancerului.