Cunoașteți-o pe Ana Maria trăind cu și dincolo de experiența ei cu cancerul – de la realizările ei în mediul academic la pasiunea ei pentru dans, jocuri și răspândirea pozitivismului. Descoperă elementele care o definesc, de la zâmbetul ei contagios la dragostea pentru poveștile magice și Minioni.

Cum vă numiți? Câți ani ai? De unde ești?

Numele meu este Ana Maria Totovina. Am 29 de ani și sunt din România.

Care este diagnosticul tău?

Leucemie acută limfoblastică.

Cum și când ați aflat despre diagnosticul dumneavoastră?

Am fost diagnosticată cu leucemie acută limfoblastică la vârsta de 16 ani.

Dansam de la vârsta de 6 ani și, la un moment dat, am început să mă confrunt cu dureri atroce la articulațiile genunchilor și gleznelor. Inițial, am crezut că durerea era rezultatul dansului, dar mai târziu, în urma unor teste mai amănunțite, am aflat că era de fapt leucemie.

Îmi amintesc că doctorul a intrat în salon și ne-a informat pe mine și pe mama mea că diagnosticul era într-adevăr leucemie. Mi-a spus că voi fi supus unor teste de specialitate suplimentare pentru a determina tipul specific de leucemie și tratamentul necesar.

Ce v-a învățat experiența cancerului?

Există un film numit „Collateral Beauty”, în care există un citat care mi-a plăcut foarte mult: „Asigură-te doar că observi frumusețea colaterală”. Am început să văd partea pozitivă într-o situație negativă, să fiu mai calm și mai rațional în deciziile mele, să ajut mai mult și să fiu mai empatic cu oamenii. Mă face mai puternică, dar în același timp mai emotivă. Am o glumă cu prietenii mei, de fiecare dată când primesc un test de sânge, le spun că am învățat să citesc cifrele, datorită numeroaselor teste de sânge pe care le-am făcut în timpul tratamentului.

Ce v-a ajutat cel mai mult în timpul procesului de tratament?

În timpul tratamentului am avut parte de mult sprijin din partea familiei mele. În special mama mea, care a rămas alături de mine pe tot parcursul tratamentului. Tatăl meu și alți membri ai familiei veneau aproape în fiecare zi să mă viziteze și să-mi aducă mâncare gătită. De asemenea, colegii mei de clasă veneau tot timpul să mă viziteze și îmi povesteau despre ce s-a întâmplat la liceu. Și mai era și Little People, voluntarul special instruit care mă vizita zilnic și mă întreba dacă aveam nevoie de sprijin din partea colegilor sau dacă aveam nevoie să ies din salon pentru a desena, a meșteșugi sau a citi ceva. Little People mi-a oferit șansa de a mă simți fericită într-o perioadă în care eram mai mult tristă, plictisită și slabă.

Ce s-a schimbat în viața dumneavoastră de când ați fost diagnosticat cu cancer?

De când am fost diagnosticată cu cancer, am avut norocul de a nu avea prea multe șanse, sau poate că asta simt acum.

Îmi amintesc că, prima dată când am primit diagnosticul, a trebuit să învăț de la spital sau de acasă. La acea vreme a fost o mare tragedie pentru mine, dar acum nu mai pare atât de rău. Am reușit să-mi termin studiile în același timp cu colegii mei și am terminat studiile la facultatea pe care mi-o doream.

O altă schimbare care s-a întâmplat a fost că a trebuit să mă opresc din dans. A fost din nou o mare tragedie pentru mine, pentru că îmi doream să fiu profesor de dans pentru copii. Dar până atunci am început să fac voluntariat în spital, să lucrez cu copiii și am început să dansez din nou, ca hobby. Așa că am învățat să-mi adaptez obiectivele în viață și să fac ceea ce-mi place.

Ce ați dori să realizați în cadrul EU-CAYAS-NET?

În cadrul EU-CAYAS-NET aș dori să fac o schimbare în țara mea, să aduc împreună mai mulți tineri supraviețuitori și să susțin drepturile noastre. Mi-ar plăcea ca documentul de poziție privind standardele minime de îngrijire pentru persoanele cu experiență de viață din cadrul AYA să fie considerat un început de schimbare pentru fiecare țară din Europa și din străinătate. Eu, ca supraviețuitor AYA, pot spune că în timpul tratamentului am simțit că locul meu nu era nici în secția de copii, nici în cea de adulți. Nu este necesar să începem cu schimbări mari, dar se pot face schimbări mici și sper că vocile noastre vor fi auzite.

Care sunt realizările dumneavoastră până în prezent (formale sau informale, educație sau hobby)?

Mi-am terminat masteratul în management și leadership, dar asta nu este o realizare pentru mine. Realizarea este că, în timpul facultății și al studiilor de masterat, am gestionat un proiect de caritate. Cu o echipă de 10 elevi, în fiecare an, în preajma sărbătorilor, strângem fonduri pentru copiii care sunt internați în spital pentru tratament, facem pachete și le livrăm. Chiar dacă am terminat studiile, acest proiect caritabil este încă în desfășurare și este gestionat de studenții actuali, iar eu am ocazia să-i ajut cu contactul de la spital.

În fiecare an, voi vorbi despre acest proiect pentru noii studenți, voi sensibiliza publicul cu privire la situația din spital și voi pleda pentru ceea ce este corect și bun de făcut.

Ce faci în timpul liber?

Așa cum am mai spus, îmi place să dansez. Așadar, asta fac în timpul meu liber, 4 zile/săptămână, 3 ore/zi. Particip la cursuri de kizomba, bachata și, uneori, de salsa. De asemenea, îmi place să particip la festivaluri de dans. Sunt un pasionat de jocuri, așa că, de fiecare dată când apare un joc nou pe piață, îmi place să îl încerc și să petrec ceva timp jucându-l. Îmi place să merg la cinema, în trecut aveam o regulă de a merge la un film în fiecare săptămână. Acum încă mai încerc să găsesc timp să respect această regulă, dar este greu când ai atâtea cursuri de dans, nu că m-aș plânge.

Care este cel mai bun sfat pe care l-ați primit vreodată?

„Fiecare gândește diferit. Încercați să nu înțelegeți gândurile tuturor și încercați să nu aveți așteptări mari de la oameni.”

Ce te face să te luminezi instantaneu?

Muzica mă face întotdeauna să mă aprind. Dacă aveam o zi proastă, muzica îmi dădea energie și fericire pentru a o termina cu o stare bună, întotdeauna.

Ce te definește ca persoană?

Sunt amabilă și mereu zâmbitoare. Sunt copilăroasă uneori și cred că voi fi mereu. Îmi place să ajut oamenii, să cunosc oameni noi, să învăț lucruri noi, să fiu un exemplu bun pentru ceilalți. Sunt o persoană calmă și este greu să mă enervezi sau să mă enervezi. Nu-mi plac păianjenii și șerpii și iubesc atât pisicile, cât și câinii. Sunt un mare fan al Minionilor și al cuvântului magic al lui Harry Potter. Și întotdeauna spun că voi vizita Disneyland în California, pentru că sunt îndrăgostită de basme și de finaluri fericite.

Care este o carte pe care ne-ai recomanda-o cu siguranță să o citim? Sau un film de văzut? Sau un cântec pe care să-l asculți?

Cartea ar fi: The Fault in Our Stars

Filmul ar fi: Collateral Beauty

Cântec de ascultat: All of me – John Legend

Nota redacției: Porniți într-o călătorie de putere și sprijin! Alăturați-vă comunității noastre înfloritoare de supraviețuire a cancerului online pe Discord. Conectați-vă cu alți supraviețuitori, împărtășiți povești de triumf și găsiți alinare într-o rețea care vă înțelege. Împreună, suntem rezilienți. Faceți clic aici pentru a vă alătura și a îmbrățișa o comunitate de speranță și vindecare. 🌟