A trăi cu recunoștință: o conversație cu Marie Gubi

Diagnosticată cu o tumoare pe creier la o vârstă fragedă, Marie-Therese Gubi a avut parte de provocări, dar și de o putere de neclintit, de un sprijin familial puternic și de un spirit remarcabil.
Astăzi, Marie-Therese este o susținătoare activă în cadrul EU-CAYAS-NET, bazându-se pe experiența sa pentru a-i inspira pe alții care se confruntă cu provocări similare.

Cum vă numiți? Câți ani ai? De unde ești?

Numele meu este Marie-Therese Gubi, dar toată lumea îmi spune Marie și sunt din Austria

Care este diagnosticul tău?

Am fost diagnosticat la vârsta de 3 ani cu o tumoare pe creier.

Cum și când ați aflat despre diagnosticul dumneavoastră?

Părinții mei au recunoscut unele diferențe în comportamentul meu și faptul că mă plângeam adesea de dureri de cap.

Ce v-a învățat experiența cancerului?

Am fost diagnosticată la o vârstă foarte fragedă, prin urmare nu am experimentat cu adevărat o viață înainte de diagnostic și consecințele sale ulterioare.
Dar, desigur, am recunoscut mai târziu că trebuie să merg mai des la control decât colegii mei.
Mai presus de toate, m-a învățat că sănătatea nu este o condiție evidentă și să fiu mai bine organizată în viața de zi cu zi datorită programărilor.

Ce te face să mergi mai departe în fiecare zi?

Să știu că experiența și angajamentul meu în calitate de avocat al pacienților pot aduce o mică contribuție la îmbunătățirea vieții altor bolnavi.

Ce v-a ajutat cel mai mult în timpul procesului de tratament?

Familia și prietenii mei care fac viața de zi cu zi mai ușoară, cu care poți crea amintiri și trăi momente distractive.
Dar mai ales în timpul tratamentului, familia mea a fost cea mai importantă companie.

Ce ați dori să realizați în cadrul EU-CAYAS-NET?

Pe de o parte, să cunosc mulți oameni incredibil de impresionanți și poveștile lor, să învăț mai multe despre mine și, pe de altă parte, să ofer speranță și încredere oamenilor bolnavi și să dau înapoi un pic din ceea ce am primit.

Încercați să vă descrieți în 3 propoziții:

M-aș descrie ca fiind foarte disciplinată și organizată.
Provocările noi sunt acolo pentru a fi depășite și pentru a crește ca rezultat.
Îmi place să călătoresc și să descopăr lucruri noi.

Ce faci în timpul liber?

Îmi place să-mi petrec timpul liber cu prietenii și familia.
De asemenea, îmi place să joc tenis în timpul meu liber și să schiez iarna.

Pentru ce vă simțiți cel mai recunoscători în viața voastră?

Pentru oamenii care m-au sprijinit și m-au însoțit în călătoria mea.
Dar mai presus de toate pentru familia mea, care a fost mereu alături de mine în timpul tratamentului și pentru întreaga echipă (medici, asistente medicale, personal psihosocial) care m-a tratat și m-a sprijinit.
Fără ei, nu m-aș fi simțit atât de bine astăzi.

Ce face ca viața ta să se simtă utilă?

Pentru că știu că am depășit ceva care m-a făcut ceea ce sunt.
Apreciez multe lucruri mai mult decât altele și sunt fericită că pot trăi așa cum îmi doresc.
Și oricât de stupid ar părea, uneori o astfel de boală are și părțile ei bune: ajungi să cunoști oameni grozavi și îți deschide uși pe care poate nu le-ai fi experimentat în acest fel.

Ce se află pe lista ta de dorințe?

Mi-ar plăcea să zbor în Australia sau Noua Zeelandă.
Un alt lucru de pe lista mea de dorințe este să zbor cu un balon cu aer cald.

Ce faci pentru a te relaxa?

Îmi place să gătesc sau să coacem, ceea ce mă ajută să mă relaxez.
Dar îmi place și să mă plimb și să ascult muzică.

Care sunt câteva dintre regulile tale personale?

Sănătatea este cel mai mare privilegiu pe care îl puteți avea.
Paharul este întotdeauna pe jumătate plin și unde există voință, există și o cale.