Iris (26) avea 10 ani când a fost diagnosticată cu leucemie limfoblastică acută. Era în clasa a șaptea. A urmat o perioadă incertă în care nu s-a simțit mereu auzită. Până s-a deschis clinica LATER de la Centrul Princess Máxima. Aceasta își Împărtășește experiența personală.

„Oboseam mult mai repede și pierdeam în greutate”, povestește Iris. „După un control la medicul de familie, s-a dovedit că nu era bine. Au descoperit leucemie limfatică acută și am fost internată la Spitalul de Copii Sophia. Nu știam ce înseamnă exact leucemia; nu aveam nici o idee. Am crezut că este pfeiffer.

A urmat o perioadă dificilă. Mai ales când Iris „nu mai aparținea de secția de pediatrie” și a intrat în pubertate. „Eram într-o fază în care îmi schimbam școala și întâlneam noi prieteni. Este destul de greu cu apariția acestui diagnostic. Dar și testele pentru a vedea dacă ești fertilă. Ceva la care nu te gândești la o vârstă fragedă, dar acum este dintr-o dată foarte important. Ceea ce am observat a fost că trebuia să înțeleg totul de una singură.

În cele din urmă, în jurul vârstei de optsprezece ani, l-am contactat chiar eu pe dr. van Noesel. I-am trimis un e-mail întrebându-l unde să merg pentru a afla aceste lucruri și că nu știu care este situația mea. Întâmplător, am găsit acest e-mail chiar săptămâna aceasta. El a răspuns că o clinică centrală LATER va fi deschisă în curând, la Centrul Princess Máxima.’

Acum, clinica LATER din Máxima este o secțiune separată de partea de asistență. Chiar și acest lucru e foarte bine pentru mine, pentru că încă îmi este foarte greu să văd copiii bolnavi. Pentru prima dată am avut senzația că nu sunt singură. Pe de o parte contribui la știință aici, iar pe de altă parte pot veni oricând aici dacă apare ceva. În clinica LATER, oamenii se gândesc la ce se poate face mai bine și unde ne pot îndruma. Nu este vorba doar de medicină, ci și de muncă și școală, de exemplu. Oamenii de aici chiar fac tot posibilul să investească în noi ca grup de pacienți și acest lucru mi se pare foarte special.

Săptămâna viitoare voi absolvi. Am studiat medicina, timp de opt ani. Asta, în timp ce eu de fapt îmi doream să fiu designer de interior. În clinică, ei mereu spuneau „O să devii medic”, dar nu voiam să mă gândesc la asta. Vizitasem deja destule spitale. Mai târziu am început să dezvolt o pasiune pentru asta. Oare aveau dreptate? Am decis să fac o vizită într-o zi a porților deschise și a fost dragoste la prima vedere. Ce minunat ar fi dacă, după toată chimioterapia, aș putea să devin doctor și să dau și ceva înapoi, m-am gândit. Am reușit.

După vacanță voi începe ca medic de secție la camera de urgență de la Reinier de Graaf Gasthuis din Delft. Este ceea ce vreau să fac cel mai mult. Este, de asemenea, un moment emoționant pentru părinții mei. Au avut parte de atâtea griji și dureri cât am fost bolnavă, încât să mă vadă acum absolvind înseamnă foarte mult pentru ei.

O dată la trei ani vizitez din nou clinica LATER din Máxima. Apoi mi se face o ecografie a inimii, mi se extrage sânge și vorbim despre cum merg lucrurile. O idee foarte frumoasa.