Supraviețuitorii cancerului: Îmbunătățirea calității vieții și a sănătății pe termen lungÎn fiecare an, aproximativ 2.100 de copii și adolescenți sunt diagnosticați cu cancer în Germania. Din fericire, opțiunile de tratament s-au îmbunătățit considerabil, astfel încât în 2020 peste 80% dintre pacienți au fost vindecați pe termen lung. Ca urmare, proporția copiilor și adolescenților care au fost bolnavi și care au urmat un tratament oncologic regulat este în creștere. Majoritatea acestor pacienți sunt acum adulți și, prin urmare, de multe ori nu se mai află în tratament oncologic ulterior regulat.

Deși mulți copii și adolescenți sunt tratați cu succes, speranța lor de viață este redusă deoarece pot apărea noi boli ca urmare a cancerului sau a tratamentului pentru cancer. Aceste limitări ale sănătății, cunoscute sub numele de efecte tardive, afectează până la 70% dintre pacienții adulți la 30 de ani după încheierea tratamentului. Amploarea efectelor tardive variază de la afecțiuni ușoare, ușor de tratat (de exemplu, disfuncția tiroidiană) la complicații care pun viața în pericol, cum ar fi recidiva cancerului sau insuficiența cardiacă severă.

Riscul de efecte tardive depinde de terapia primită (de exemplu, intervenție chirurgicală, chimioterapie sau radioterapie) și de factorii de risc individuali, cum ar fi bolile anterioare, vârsta la momentul tratamentului, sexul și factorii genetici. Multe dintre efectele tardive sunt ușor de tratat în stadiile incipiente, motiv pentru care se recomandă urmărirea regulată și examinările preventive.

Cele mai frecvente afecțiuni sunt efectele endocrine tardive (inclusiv boala tiroidiană, tulburările hipotalamo-pituitare și disfuncția gonadală), efectele cardiace tardive (inclusiv cardiomiopatia, modificările valvulare, aritmiile și boala coronariană) și recidiva cancerului.

Cum poate fi redus riscul de efecte tardive? Echipa din jurul profesorului Thorsten Langer oferă sfaturi utile:

1. Un stil de viață sănătos (greutate normală, dietă echilibrată, activitate fizică regulată și abstinență de nicotină).
2. Examinări regulate adaptate riscurilor, în conformitate cu recomandările naționale și internaționale (în special pentru pacienții asimptomatici pe tot parcursul vieții).
3. Tranziția reglementată de la îngrijirea oncologică pediatrică la îngrijirea de medicină internă (deplasarea accentului de la îngrijirea de urmărire a recidivelor la prevenirea efectelor tardive)
4. Cooperarea multidisciplinară între mai mulți specialiști (datorită diversității posibilelor efecte tardive).