Abordarea efectelor tardive la supraviețuitorii de cancer pediatric: îmbunătățirea calității vieții și a sănătății pe termen lung în Germania

În fiecare an, aproximativ 2.100 de copii și adolescenți sunt diagnosticați cu cancer în Germania. Din fericire, opțiunile de tratament s-au îmbunătățit considerabil, astfel că în 2020 mai mult de 80% dintre pacienți s-au vindecat pe termen lung. Ca urmare, proporția copiilor și adolescenților fost bolnavi care au beneficiat de asistență medicală oncologică ulterioară regulată este în creștere. Majoritatea acestor pacienți sunt acum adulți și, prin urmare, adesea nu mai sunt sub monitorizare oncologică regulată.

Deși mulți copii și adolescenți sunt tratați cu succes, speranța lor de viață este redusă deoarece pot apărea noi boli ca urmare a cancerului sau a tratamentului cancerului. Aceste limitări de sănătate, cunoscute sub numele de efecte tardive, afectează până la 70% dintre pacienții adulți la 30 de ani de la terminarea tratamentului. Amploarea efectelor tardive variază de la afecțiuni ușoare, ușor de tratat (de exemplu, disfuncția tiroidiană) până la complicații care pun viața în pericol, cum ar fi reapariția cancerului sau insuficiența cardiacă severă.

Riscul de efecte tardive depinde de terapia primită (de exemplu, chirurgie, chimioterapie sau radioterapie) și de factorii de risc individuali, cum ar fi bolile anterioare, vârsta la momentul tratamentului, sexul și factorii genetici. Multe dintre efectele tardive sunt ușor de tratat în stadiile incipiente, motiv pentru care se recomandă monitorizarea periodică și examinările preventive.

Cele mai frecvente afecțiuni sunt efectele endocrine tardive (inclusiv boli tiroidiene, tulburări hipotalamo-hipofizare și disfuncție gonadală), efecte cardiace tardive (inclusiv cardiomiopatie, modificări valvulare, aritmii și boli coronariene) și reapariția cancerului.

Cum poate fi redus riscul de efecte tardive? Echipa din jurul profesorului Thorsten Langer oferă sfaturi utile:

1. Un stil de viață sănătos (greutate normală, alimentație echilibrată, activitate fizică regulată și abstinență de la nicotină).
2. Examinări regulate, adaptate la risc, conform recomandărilor naționale și internaționale (în special pentru pacienții asimptomatici pe tot parcursul vieții).
3. Tranziție reglementată de la asistența oncologică pediatrică la cea de medicină internă (deplasarea atenției de la îngrijirea de urmărire a recurenței la prevenirea efectelor tardive)
4. Cooperare multidisciplinară între mai mulți specialiști (datorită diversității posibilelor efecte tardive).