Managing Body Image Challenges in Adult Cancer Patients: Lessons from Research

Fiecare persoană are propria imagine corporală – aceasta nu numai că include aspecte ale aspectului propriu, dar este o construcție multifațetată și, prin urmare, conține percepția propriului corp, dar și gânduri, sentimente și comportamente legate de propriul corp. Atunci când oamenii suferă sau au suferit de cancer, ei experimentează adesea schimbări fizice care rezultă din boală și tratament: Căderea părului, modificările de greutate, cicatricile, amorțeala unor părți ale corpului, dificultățile de înghițire și impotența sunt câteva exemple. Faptul că aceste schimbări pot afecta și imaginea corporală a (foștilor) pacienți este evident.

Acest articol prezintă constatările științifice privind legătura dintre cancer și imaginea corporală, intervențiile care pot fi utile pentru îmbunătățirea imaginii corporale și rezumă sfaturi și recomandări privind modul de comunicare și interacțiune cu persoanele afectate de cancer.

Majoritatea cercetărilor s-au axat pe pacienții cu cancer de sân, însă au fost studiate și alte tipuri de cancer în ceea ce privește imaginea corporală. Cele mai multe preocupări legate de imaginea corporală sunt resimțite de pacienți imediat după operație sau la scurt timp după terminarea tratamentului. Pacienții mai tineri, cei cu un IMC ridicat și cei care au avut complicații suplimentare după operație sunt deosebit de susceptibili de a se confrunta cu preocupări legate de imaginea corporală. Îngrijirea specială a acestor pacienți este esențială pentru a le promova calitatea vieții în cel mai bun mod posibil.

Anumite forme de terapie sunt promițătoare, în special terapia cognitiv-comportamentală, o abordare psihoterapeutică care se concentrează asupra gândurilor, emoțiilor și comportamentelor disfuncționale și urmărește să le îmbunătățească prin tehnici specifice. Alte intervenții utile sunt, de exemplu, terapia psihosexuală, intervențiile educative, intervențiile axate pe cosmesis sau masajul, yoga sau antrenamentul de forță și exercițiile fizice pentru recăpătarea condiției fizice.

Cu toate acestea, înainte de inițierea unor intervenții speciale, este deosebit de importantă comunicarea deschisă cu pacienții despre imaginea lor corporală, plângerile, preocupările și gândurile lor. Desigur, ar fi recomandabil să se discute cu fiecare pacient în special despre imaginea sa corporală, dar în rutina zilnică adesea stresantă din clinici, acest lucru nu este întotdeauna posibil din cauza lipsei de timp. Prin urmare, ar trebui acordată o atenție specială acelor pacienți care suferă schimbări fizice majore vizibile și percepute ca urmare a bolii și tratamentului lor. Deoarece pacienții se simt adesea rușinați de schimbările lor fizice și nu le abordează singuri, este esențial să le abordăm proactiv – cu precauție, empatie și răbdare. Următoarele 3 C ar trebui luate în considerare:

1. Comun: A clarifica pacienților că schimbările fizice sunt comune și frecvente, prin urmare nu sunt singuri.
2. Îngrijorare: Întrebarea directă a pacientului care sunt exact preocupările sale.
3. Consecințe: Întrebarea directă care ar putea fi consecințele directe ale preocupărilor lor în viața de zi cu zi, în situații și aspecte sociale, profesionale și emoționale.

În cele din urmă, vom rezuma cele mai importante cinci principii din articol pe care profesioniștii din domeniul sănătății ar trebui să le aibă în vedere în mod special – acestea se concentrează pe imaginea corporală, dar sunt, de asemenea, aplicabile în mod fundamental comunicării adecvate cu pacienții. Aceste principii ar trebui să îi ajute pe aceștia să nu se simtă singuri cu îngrijorările lor.

1. Informarea pacienților cu privire la schimbările la care trebuie să se aștepte în ceea ce privește aspectul fizic și funcțiile lor, astfel încât aceștia să fie conștienți în avans.
2. Ascultarea bună, atentă și răbdătoare este o parte deosebit de importantă a comunicării – a comunica înseamnă adesea doar a lăsa cealaltă persoană să vorbească.
3. Punerea de întrebări deschise și formulări care invită pacienții să spună ce este cel mai important pentru ei
4. Permiterea tăcerii și oferirea de spațiu conversațiilor, care pot dezvălui apoi adesea informații deosebit de importante despre sentimentele, temerile și obiectivele pacientului – acordarea de timp suficient pentru aceasta este esențială.
5. Dacă este necesar, trimiterea pacienților la un psiholog sau psihoterapeut pentru o reflecție mai intensă asupra preocupărilor lor, în scopul de a le promova bunăstarea mentală în cel mai bun mod posibil.