Dicționar de Cancer

Un biomarker, prescurtare de la marker biologic, este un indicator măsurabil al unei anumite stări sau condiții biologice. Se referă la o categorie largă de semne medicale care pot fi observate din exteriorul pacientului și care pot indica prezența, gravitatea sau evoluția unei boli sau eficiența tratamentului.

Imuno-oncologia este un subdomeniu al cercetării medicale care explorează potențialul sistemului imunitar al organismului de a lupta împotriva cancerului. Acesta investighează modul în care cancerul manipulează sistemul imunitar și modalitățile de a valorifica răspunsul imunitar pentru a distruge celulele canceroase. Terapiile sale au revoluționat tratamentul cancerului.

Un endoscop este un instrument medical utilizat pentru examinarea vizuală a structurilor interne ale corpului care nu sunt vizibile cu ochiul liber. Acesta este format dintr-un tub flexibil sau rigid prevăzut cu sisteme de lentile și o sursă de lumină, permițând medicilor să diagnosticheze, să monitorizeze și să trateze chirurgical diverse afecțiuni. Este utilizat în mod regulat pentru a examina organe precum stomacul, colonul sau plămânii.

Un eritrocit, cunoscut și sub numele de globule roșii, joacă un rol fundamental în sistemul circulator al organismului, transportând oxigenul de la plămâni la țesuturile corpului. Aceste celule de formă biconcavă, pline de hemoglobină, le permit să se lege și să transporte oxigenul și dioxidul de carbon. Acestea nu au nucleu, ceea ce face mai mult loc pentru hemoglobină. Eritrocitele, o componentă vitală a sângelui, îi conferă acestuia culoarea roșie caracteristică.

Mitoza este un proces de diviziune celulară care are ca rezultat dezvoltarea a două celule fiice identice din punct de vedere genetic dintr-o singură celulă mamă. Acesta este un proces fundamental pentru creșterea, dezvoltarea și repararea organismelor pluricelulare. În esență, mitoza asigură că fiecare celulă nouă are același ADN ca și cea originală.

"Statutul receptorilor" se referă la prezența sau absența anumitor proteine (receptori) la suprafața celulelor canceroase. Acești receptori influențează modul în care cancerul se comportă și răspunde la tratament. Acestea sunt de obicei identificate prin teste de laborator, ajutându-i pe medici să orienteze cel mai eficient tratament. Printre exemplele obișnuite se numără receptorii hormonali în cancerul de sân și receptorul 2 al factorului de creștere epidermică uman în anumite tipuri de cancer.

Un factor de creștere este o substanță naturală, adesea o proteină, care joacă un rol crucial în stimularea creșterii, proliferării și diferențierii celulare. Acestea sunt esențiale pentru reglarea diferitelor procese celulare și pentru menținerea sănătății și vitalității organismului. Factorii de creștere funcționează în mod specific prin legarea la receptorii de pe suprafața celulară, declanșând modificări celulare.

Terapia de deprivare de androgeni (ADT) este o abordare terapeutică utilizată în principal pentru cancerul de prostată. Acesta acționează prin reducerea sau blocarea producției sau acțiunii androgenilor, hormoni sexuali masculini, cum ar fi testosteronul, care pot favoriza creșterea celulelor canceroase. ADT poate fi administrată prin intervenție chirurgicală, medicamente sau terapie hormonală și este eficientă în încetinirea sau stoparea progresiei cancerului.

Apoptoza este un mecanism de moarte celulară programată în organism, care funcționează ca un proces natural de distrugere a celulelor vechi, defecte sau dăunătoare. Este esențial pentru menținerea echilibrului în diverse funcții corporale, de la dezvoltarea embrionară până la homeostazia adultă. Acesta face deseori obiectul cercetărilor în contexte de boală, în special în cazul cancerului, în care reglarea apoptozei eșuează.