Dicționar de Cancer

Sarcomul este un tip de tumoare malignă care provine din celule transformate de origine mezenchimală (țesut conjunctiv). Poate apărea în diferite locuri din organism, inclusiv în oase, mușchi, tendoane, cartilaje, nervi, grăsime și vase de sânge. În ciuda faptului că sunt relativ rare, sarcoamele sunt agresive și necesită adesea modalități intense de tratament, cum ar fi chirurgia, radioterapia și chimioterapia.

Prolactina este un hormon produs de glanda pituitară, responsabil în primul rând pentru stimularea producției de lapte după naștere. De asemenea, joacă un rol în fertilitate prin inhibarea hormonului de stimulare a foliculului (FSH) și a hormonului de eliberare a gonadotropinei (GnRH). Nivelurile ridicate pot cauza probleme de reproducere atât la bărbați, cât și la femei.

Astrocitomul este un tip de tumoare cerebrală care provine din astrocite, celule în formă de stea care alcătuiesc țesutul de susținere al creierului. Aceste tumori pot apărea în diferite părți ale creierului și ale măduvei spinării. Astrocitoamele variază în funcție de nivelul lor de agresivitate, de la benigne (necanceroase) la maligne (canceroase).

"Stadializarea", în contextul asistenței medicale, se referă la procesul de determinare a dimensiunii și răspândirii unei anumite boli sau a cancerului în corpul pacientului. Aceasta facilitează dezvoltarea unui plan de tratament adecvat și ajută la prezicerea prognosticului pacientului. Etapele sunt deseori desemnate prin cifre romane I, II, III sau IV.

Stadiul cancerului (I, II, III, IV) se referă la gradul de răspândire a cancerului în organism, determinat de mărimea și localizarea tumorii, implicarea ganglionilor limfatici și dacă boala a făcut metastaze. Stadiul I indică, de obicei, o tumoare mică limitată la locul de origine. Stadiile II și III prezintă tumori mai mari sau o răspândire mai mare la țesuturile și ganglionii din apropiere. Stadiul IV simbolizează un cancer avansat care s-a răspândit în părți îndepărtate ale corpului.

"Stomă" este un termen medical care se referă la o deschidere creată în mod artificial în organism, adesea în timpul procedurilor chirurgicale. Acesta servește ca o cale directă de eliminare a deșeurilor din organism sau de respirație, în special în cazurile în care procesele naturale au fost împiedicate din cauza unor probleme de sănătate. Tipurile tipice includ colostomia, ileostomia și traheostomia.

Supraviețuirea fără progresie (PFS) este un termen medical utilizat în oncologie pentru a indica perioada de timp în care, în timpul și după tratament, un pacient trăiește cu o boală care nu se agravează. Este o măsură esențială în evaluarea eficacității noilor medicamente sau metodologii de tratament al cancerului.