#Această carte de memorii elocventă, care a ajuns pe primul loc în topul New York Times Bestseller și a fost finalistă a Premiului Pulitzer, oferă o privire de speranță și frumusețe în mijlocul unor provocări aparent insurmontabile. Urmează călătoria unui tânăr neurochirurg idealist care se confruntă cu o întrebare fundamentală: Ce dă vieții adevărata sa valoare?

Recunoscută ca fiind una dintre cele mai bune memorii ale deceniului de către Paste și numită printre cele mai bune cărți ale anului de către The New York Times Book Review, People, NPR, The Washington Post, Slate, Harper’s Bazaar, Time Out New York, Publishers Weekly și BookPage. A fost, de asemenea, finalistă la PEN Center USA Literary Award în categoria Creative Nonfiction și la Books for a Better Life Award în categoria Inspirational Memoir.

La vârsta de 36 de ani, după aproape un deceniu de pregătire riguroasă în neurochirurgie, Paul Kalanithi a primit un diagnostic devastator de cancer pulmonar în stadiul IV. Într-o întorsătură bruscă a sorții, a trecut de la a fi un vindecător care se ocupa de bolnavii în fază terminală la a deveni un pacient care se lupta pentru propria supraviețuire. Viitorul pe care el și soția sa și-l imaginaseră a dispărut într-o clipă. “Când respirația devine aer” relatează evoluția lui Kalanithi de la un student la medicină serios, consumat de întrebarea profundă despre cum să duci o viață virtuoasă și plină de sens în fața mortalității, la un neurochirurg la Stanford specializat în creier – nucleul identității umane – și, în cele din urmă, la un pacient și proaspăt tată, care se confruntă cu propria mortalitate.

În umbra morții, Kalanithi se luptă cu esența unei vieți care merită trăită. Pe măsură ce viitorul își pierde structura și devine un prezent nesfârșit, el contemplă semnificația profundă a paternității, hrănind o nouă viață în timp ce se confruntă cu dispariția celei proprii. Acestea sunt câteva dintre întrebările profunde pe care Kalanithi le explorează în aceste memorii profund emoționante și atent observate.

Deși Paul Kalanithi a decedat în martie 2015, în timp ce lucra la această carte, cuvintele sale dăinuiesc ca o sursă de îndrumare și inspirație pentru noi toți. El se exprimă elocvent: “Am început să realizez că, într-un fel, confruntarea cu propria mea mortalitate, într-un fel, nu schimbase nimic și totul… ‘Nu mai pot continua. Voi merge mai departe’”,”, reluând cele șapte cuvinte ale lui Samuel Beckett care au devenit mantra sa. “Când respirația devine aer” este o reflecție de neșters și de afirmare a vieții asupra perspectivei descurajatoare a mortalității și a legăturii profunde dintre medic și pacient. Este un omagiu adus unui scriitor strălucit care a trecut fără probleme de la un rol la altul, lăsând în urmă o moștenire de durată.