Dicționar de Cancer

Valrubicina este un medicament chimioterapic utilizat în principal pentru a trata cancerul de vezică urinară care nu a răspuns la alte tratamente. Acesta acționează prin interferarea cu creșterea celulelor canceroase, încetinind sau oprind răspândirea lor.

Antigenul de maturare a celulelor B (BCMA) este o proteină care se găsește pe suprafața celulelor B, care sunt un tip de celule albe din sânge implicate în răspunsul imunitar. BCMA joacă un rol crucial în creșterea, supraviețuirea și diferențierea acestor celule.

Inhibitorii căii Hedgehog sunt o clasă de medicamente care blochează calea de semnalizare Hedgehog, care este implicată în creșterea și dezvoltarea celulară. Acești inhibitori sunt utilizați în principal în tratarea anumitor tipuri de cancer în care această cale este activată anormal.

Chimioterapia intratecală este un tip de tratament al cancerului în care medicamentele chimioterapice sunt injectate direct în lichidul cefalorahidian care înconjoară creierul și măduva spinării. Această metodă este utilizată pentru a ținti celulele canceroase din sistemul nervos central.

Chimioterapia paliativă este un tip de tratament al cancerului menit să amelioreze simptomele și calitatea vieții pacienților cu cancer avansat. Ea nu este destinată vindecării cancerului, ci gestionării durerii și a altor simptome.

Chirurgia de conservare a sânului, cunoscută și sub denumirea de lumpectomie, este o procedură chirurgicală care are ca scop îndepărtarea unei tumori sau a unui țesut anormal din sân, păstrând în același timp cât mai mult posibil din sân. Este adesea utilizată în tratamentul cancerului de sân în stadiu incipient și este urmată, de obicei, de radioterapie pentru a minimiza riscul de recidivă a cancerului.

Citotoxicitatea celulară dependentă de anticorpi (ADCC) este un proces prin care celulele imunitare țintesc și distrug celulele care sunt marcate de anticorpi. Acest mecanism este esențial pentru eliminarea celulelor infectate sau canceroase din organism.

Electrochimioterapia este un tratament medical care combină chimioterapia și impulsurile electrice pentru a spori eficacitatea medicamentelor anti-cancer, utilizat în principal pentru tratarea tumorilor cutanate și subcutanate.

Necroza de radiații este o afecțiune în care țesutul sănătos este deteriorat și moare ca urmare a expunerii la radioterapie, utilizată de obicei în tratamentul cancerului. Aceasta poate duce la simptome precum umflături, deficite neurologice și alte complicații, în funcție de zona afectată.

Sindromul fibrozei cauzate de radiații este o afecțiune care apare atunci când țesutul sănătos devine cicatrizat și rigid după expunerea la radioterapie, utilizată frecvent în tratamentul cancerului. Acest lucru poate duce la o serie de simptome în funcție de zona afectată, inclusiv durere, restricții de mișcare și deficiențe funcționale.

Terapia combinată se referă la utilizarea mai multor medicamente sau abordări de tratament pentru a trata o boală sau o afecțiune. Această metodă este adesea utilizată pentru a spori eficacitatea tratamentului, a reduce efectele secundare și a preveni rezistența la medicamente.

Terapia endocrină adjuvantă este un tratament utilizat pentru a reduce riscul de reapariție a cancerului după tratamentele primare, cum ar fi chirurgia. Aceasta implică utilizarea de medicamente care blochează hormonii pentru a împiedica celulele canceroase să se dezvolte, în special în cazul cancerelor sensibile la hormoni, cum ar fi cancerul de sân.

Terapia sistemică se referă la utilizarea de medicamente sau tratamente care afectează întregul organism, mai degrabă decât o anumită zonă sau parte. Este utilizată în mod obișnuit pentru tratarea bolilor care s-au răspândit în întregul organism, cum ar fi cancerul, circulând prin fluxul sanguin pentru a ajunge la celulele din diferite locații.

Terapia cu vaccinuri este o abordare de tratament care utilizează vaccinuri pentru a stimula sistemul imunitar al organismului să lupte împotriva bolilor, în special împotriva infecțiilor și a anumitor tipuri de cancer.

Un donator haploidentic este un membru al familiei al cărui tip de țesut se potrivește exact cu jumătate din markerii antigenului leucocitelor umane (HLA) ai primitorului, utilizat adesea în transplanturile de măduvă osoasă atunci când nu este disponibil un donator complet compatibil.

Un transplant alogen de celule stem este o procedură medicală prin care un pacient primește celule stem care formează sânge de la un donator genetic similar, dar nu identic. Acest tratament este adesea utilizat pentru afecțiuni care afectează măduva osoasă sau sângele, cum ar fi leucemia și limfomul.

Un transplant alogen de măduvă osoasă este o procedură medicală prin care un pacient primește celule stem sănătoase care formează sânge de la un donator genetic similar, dar nu identic, pentru a-și înlocui măduva osoasă deteriorată sau bolnavă.

Îngrijirea supraviețuitorilor se referă la asistența medicală completă și la sprijinul oferit persoanelor care au finalizat tratamentul inițial împotriva cancerului. Aceasta se concentrează pe monitorizarea recurenței, gestionarea efectelor secundare pe termen lung și abordarea nevoilor psihosociale pentru a ajuta supraviețuitorii să ducă o viață sănătoasă.

Inhibitorii VEGF sunt medicamente care blochează acțiunea factorului de creștere endotelial vascular (VEGF), o proteină care favorizează formarea vaselor de sânge. Acești inhibitori sunt utilizați pentru a trata diverse afecțiuni, în principal anumite tipuri de cancer și boli oculare, prin restricționarea creșterii vaselor de sânge care furnizează nutrienți tumorilor sau afectează vederea.

Inhibitorii apoptozei sunt substanțe care împiedică sau întârzie procesul de apoptoză, care reprezintă moartea celulară programată, esențială pentru menținerea unei reînnoiri și dezvoltări sănătoase a celulelor în organism. Acești inhibitori pot fi utilizați în tratamentele medicale pentru a proteja celulele de moartea prematură, în special în bolile în care supraviețuirea celulară este compromisă.

Inhibitorii moleculelor mici sunt un tip de medicamente concepute pentru a bloca anumite enzime sau proteine din celule care contribuie la procesele patologice, cum ar fi cancerul. Aceste medicamente sunt de obicei suficient de mici pentru a intra ușor în celule și pentru a interfera cu funcția moleculelor țintă, contribuind la încetinirea sau oprirea progresiei bolilor.

Inhibitorii topoizomerazei sunt medicamente care interferează cu acțiunea enzimelor topoizomerazei, care ajută la gestionarea structurii ADN-ului în timpul diviziunii celulare. Acești inhibitori sunt utilizați în principal în tratamentul cancerului pentru a preveni proliferarea celulelor canceroase.

Limfocitele care se infiltrează în tumori (TIL) sunt celule imunitare care s-au deplasat din fluxul sanguin în interiorul unei tumori. Acestea fac parte din sistemul natural de apărare al organismului și pot recunoaște și ataca celulele canceroase, ceea ce poate ajuta la încetinirea sau oprirea creșterii tumorii.

Chimioterapia adjuvantă este o abordare terapeutică care utilizează medicamente pentru a distruge celulele canceroase rămase în organism după tratamentele primare, cum ar fi intervenția chirurgicală sau radiațiile. Această metodă este folosită de obicei pentru a reduce riscul de recidivă a cancerului și pentru a îmbunătăți rata de supraviețuire generală a pacientului.